Coroana întunericului

Capitolul 36: Lucius

      — Atenţia se ţine de mine, Lucius replică.

      Ekaterina îl fixează un moment, ca şi cum i-ar spune să tacă mai bine şi se îndreaptă către barul cu băuturi unde toarnă două pahare. Îi pune unul în faţă, pe birou şi se aşează amândoi. Lucius se lăsă pe spate, în scaunul lui, însă Ekaterina ia mai întâi o gură, fiindcă simte că o să aibă nevoie.

      — E mai bine că nu le-ai spus încă, Lucius zice.

      — De ce?

      — L-am trădat pe Malakai, Lucius explică. Îngerii căzuţi sunt foarte puternici, deci de ce am făcut asta? Ce o să le spunem?

      — Noi? Ekaterina întreabă. Eu o să le spun, tu nu o să fii acolo!

      — De ce, mă rog?

      — Fiindcă o să îmi ia zile să îi conving că e bine ce am făcut! Ai sărit la gâtul Selenei, te-ai bătut cu Sebastian. Luna te urăşte fiindcă i-ai rănit fratele. Trebuie să le vorbesc mult ca să îi fac să accepte măcar.

     — Rose şi Damian? Lucius întreabă de ei.

     — Lor le-am spus deja. Damian nu e de acord cu tine, dar are încredere în mine. La fel şi cu Rose.

     — Şi acum revenim iar la Malakai. Chiar mă întrebam cum au scăpat vrăjitoarele în seara aia. M-am asigurat personal că a avut loc accidentul. Malakai i-a spus fratelui său de planul nostru, nu-i aşa?

      — Da.

      Ekaterina încuviinţează, deşi nu funcţionase chiar aşa. Ea însăşi a auzit o parte din el atunci când stătea ascunsă în spatele oglinzii. Era al doilea act pe care Malakai îl făcuse, astfel încât Ekaterina începuse să se îndoiască de el, cel care o trădase atât de crunt. Iar acum avea din nou încredere în el. Da, avea... Dacă o face să se înşele şi de data asta, nu îl va mai ierta o vecie întreagă! Va însemna război între cer şi pământ.

      Lucius râde trist şi ia o gură din băutura lui.

       — Cumva, a trădat şi pentru tine! Lucius punctează. Cum o să le spui asta? Şi moştenitorii nici nu ştiu că îl cunoşti pe Malakai personal, mai ales de atâta vreme.

      — Detaliul ăsta ar fi bine să rămână pentru tine, Ekaterina îl priveşte rece. Malakai nu e interesat de lumea de jos, deci prin urmare nu va depune efort să te ajute să câştigi. Poate le spun și că te-am şantajat cu ceva, găsesc eu!

      — Atunci o lăsăm mai moale până descurcăm încurcăturile astea.

      Ekaterina este de acord cu Lucius. Trebuie să îi facă pe moştenitori să îl tolereze pe cerber şi să îi accepte ei ideea. Trebuie să se decidă ce să facă cu elfii şi abia apoi o să poată să aducă distrugerea Alianţei în discuţie în fața moştenitorilor. Fiindcă alianţa cu Malakai presupune o poveste mult mai lungă, pe care nu e dornică să o împărtăşească. Legătura atât strânsă dintre familiile lor a rămas în taină timp de secole şi aşa are de gând să o păstreze şi ea.

      Telefonul lui Lucius vibrează şi aruncă o privire la el. Oftează lung şi ia ultima gură din paharul lui. Avea acea expresia ca atunci când nimic nu e pe placul lui. Când jucăriile cu care se distra se stricaseră.

      — Ce este? Ekaterina îl întreabă observând starea lui.

      — Prinţesa răsfăţată convoacă o întrunire, Lucius aruncă cuvintele cu repulsie.

      — Vorbeşti despre Celest?

      Lucius înclină din cap, iar Ekaterina zâmbeşte amuzată.