Invidia lui Caleb - „Păcatul strămoșesc" Volumul III

I: Problemele unei tinere lady

Vara anului 1878

— Vrei să fii...

Atât auzea Carol Douglas-Monague-Scott, unica fiică a ducelui de Queensberry, din declarațiile de dragoste ale pretendenților ei. Nu știa continuarea pentru că, intuind-o, își ducea mâna la frunte, începea să respire din ce în ce mai tare și leșina instantaneu. Le privea tentativele de a pune mâna pe ea cu oprobriu, fără însă a-și dori să le jignească elanul. Aplicase tactica leșinului un sezon întreg, asta după ce ducele o amenințase că nu voia să mai audă un „nu" la toate cererile în căsătorie. Aprobase și adoptase o nouă tehnică.

Se părea însă că nici aceasta nu mai era pe placul tatălui ei.

Înaintea ei, ducele de Queenbserry – Lucian – bodogănea nemulțumit. Pentru vârsta de aproape șaizeci de ani, acesta arăta bine. Găsea însă în ușoara formă de alopecie o vinovată – pe Carol, care îi mânca zilele. Tot ea era vinovată și pentru micuțul mușuroi de pe burta lui, iar dacă mâine ar fi fost depistat cu cine-știe-ce boală, ducele ar fi dat vina pe fiica lui și pe modul în care îl dispera cu toanele ei.

— Zece cereri, Carol! Ai leșinat la zece cereri!

— Nu am suportat niciodată corsetul prea bine, ridică aceasta din umeri.

Era adevărat, dar nu ăsta era motivul pentru care leșinase. Ducele nu dorise niciodată să își încorseteze fiica, drept care acceptase că venise vremea ca ea să poarte corset de-abia atunci când observase cum bărbații se holbau la sânii ei când călărea. Mulți ar fi considerat că fusese crescută ca o libertină – ba chiar cel care o crescuse astfel acuza asta. Învățase să călărească precum un bărbat și îi era destul de plictisitor să încalece altfel pe cal. Știa să tragă cu arma, să vâneze de dragul sportului, dar nu fusese niciodată interesată de broderii, cântat sau pictat.

— Parcă am crescut un băiat!, oftă Lucian.

Și asta era și mai adevărat. Poate că ea crescuse și ajunsese femeia de azi, dar pe lângă trăsăturile cu care fusese înzestrată, nu simțea niciodată dorința de a fi o lady. Se chinuia destul de tare să schițeze un copac care să nu oripileze publicul și se înțepase de suficiente ori cu acul ca să știe că nu avea să coasă vreodată. Un singur atuu s-ar fi putut numi feminin, ci anume plăcerea de a face cumpărături, o oniomanie legată de rochii, dar, spre deznădejdea mamei ei, rochiile nu erau nicicum potrivite pentru o tânără domnișoară. Adepta noncromaticii, Carol alegea griurile, negru, maron și bej și nu avea nicio rochie albă în garderobă.

Purta un doliu omniprezent pe care nimeni nu îl înțelegea, doar prietenii ei muriseră cu ceva timp în urmă și nimeni nu ar fi bănuit că îi erau prieteni. Dar Carol încă jelea moartea lui Caleb. Toți se străduiseră să o țină atât de ascunsă de ea, încât atunci când aflase făcuse o criză în toată regula. Se întâmplase în urmă cu cinci ani în condițiile în care scrisoarea data cu încă un an în plus. Amenințase chiar că nu își va mai face debutul, până ce Lucian o făcuse să își bage mințile în cap amintindu-i că bărbatul pe care îl jelea era un criminal care avusese noroc că pierise într-un simplu război. Mda... Nu avusese puterea să zică nimic atunci și nu avea nici azi.

Cu toate astea, Carol nu avea ochi pentru niciun alt bărbat înafară de Caleb.

Îi iubise pe Caleb din ziua în care își dăduse seama că exista o diferență semnificativă între femei și bărbați. Pe atunci atingea vârsta de opt ani, iar el avea șaisprezece. Fusese prima vară pe care o petrecuse pe moșia unchiului ei, contele de Castlebythe, una extrem de memorabilă. Se îndrăgositise de Caleb când acesta pescuia alături de una dintre fetele din satul din josul dealului. Bineînțeles că băiatul de șaisprezece ani făcuse mai mult decât să pescuiască în ziua aceea toridă, iar Carol nu își închisese niciodată ochii în fața a ceea ce văzuse întâmplându-se lângă lac, roșind destul de puternic. Își amintea că se apropiase timidă de băiatul răstignit lângă lac, după ce prima lui iubită – sau Carol bănuia că fusese prima lui iubită – îl părăsise, mult după căderea întunericului și rostise înciudată: