When winter comes [Ongoing] [BoyxBoy] [Taekook]

> Capitolul 5 <

- Parintii tai ce parere au despre noul tau job ?

Din nou, Jungkook forta nota, si se astepta ca Taehyung sa izbucneasca la el, insa acesta isi pastra in continuare calmul.

- Nu ma inteleg foarte bine cu parintii mei. Ei sunt.....diferiti.

Jungkook observa cum expresia lui Taehyung se transforma intr-una trista, asa ca schimba subiectul încercând sa ii alunge gândurile lui Taehyung.

- Inteleg. Si ce iti place in special la haine ? Design ? Croit ?

- Design-urile ma pasioneaza foarte mult, am mii si tone de idei diferite pentru design-uri. As putea face o gramada de colectii intregi!

Zambetul lui Taehyung radia de la kilometrii distanta, se vedea ca pasiunea sa era cu adevarat o pasiune. Dupa aproape 20 de minute de vorbit isi da seama ca nu facea altceva decat sa palavrageasca despre ideile sale, insa pe Jungkook nu parea sa il deranjeze, Taehyung il surprinse zambind la unele din ideile sale, lucru care ii incalzise inima.

- Imi cer scuze, uneori uit sa ma mai opresc din vorbit cand vine vorba de haine.

- E in regula, se vede ca esti cu adevarat pasionat.

Dupa inca vreo 10 minute de mers cu masina, Jungkook parcheaza langa un restaurant chinezesc micut. De afara totul arata calduros si prietenos, aceeasi senzatie se resimtea si inauntru, totul combinat cu mirosul mancarurilor delicioase.

Jungkook alege o masa mai retrasa, langa geam, de unde puteai privii afara cum fulgii de zapada isi faceau de cap prin aer inainte sa se aseze pe pamant, formand un strat gros de omat. 

Dupa cateva minute de asteptare in care Taehyung parea sa se bucure din plin de caldura restaurantului si de privelistea de afara, un chelner isi facu aparitia pentru a le lua comanda.

- Cu ce va pot servii in aceasta seara ?

Pentru Taehyung, o portie de orez simpla ar fi fost mai mult decat raiul pe pamant, insa toate preparatele din meniu ii faceau cu ochiul, iar pe langa ele si preturile lor care erau incredibil de mari facandu-l pe Taehyung sa se simta si mai prost la gandul ca Jungkook se oferise sa il scoata la cina.

- Um...

Jungkook ii observase schimbarea de stari lui Taehyung asa ca decise sa comande el pentru amandoi, stiind ca probabil baiatul din fata sa nu a mai avut parte de o masa calda si copioasa de mult, orice i-ar fi priit in momentul de fata.

- Vom lua doua portii de wok de taietei si doua supe picante. Iar de baut...

Jungkook isi ridica privirea catre Taehyung asteptand ca acesta sa ii spuna ce ar dorii sa isi comande de baut.

- O apa e deajuns pentru mine.

Jungkook dezaproba din cap, putin amuzat, dar si dezamagit. Si-ar fi dorit ca Taehyung sa fi comandat jumatate din ce este in meniu, insa era constient ca nu ar fi facut asa ceva oricat de mult ar fi vrut, deoarece Taehyung era un baiat cumsecade si cu bun simt.

- Un vin rose cred ca ar fi cel mai bun, multumim.

Chelnerul isi nota totul pe carnetel apoi parasii masa celor doi. Taehyung parea frustrat, sau pur si simplu depasit de situatie. Jungkook realiza ca daca ar fi fost sa se puna in pantofii sai, nici el nu ar fi fost mai relaxat, insa isi dorea ca Taehyung sa se relaxeze putin si sa se bucure de micuta lor cina.

- Mi-ar placea sa te cunosc mai bine. - Jungkook se adresa catre Taehyung care parea preocupat cu decoratiunile din restaurant ca sa il auda. 

- Taehyung ?

- Oh, poftim ?

- Spuneam ca mi-ar placea sa te cunosc mai bine, desigur, daca esti comfortabil cu ideea.

- Oh...

Cu toate ca ideea i se parea una oribila, Taehyung nu ar fi indraznit sa ii spuna asta sefului sau, insa nici nu ar fi dorit sa isi impartaseasca povestea vietii sale cu el...nu pentru ca ii era teama sa fie judecat sau altceva, ci din simplul fapt ca ii era teama ca poate, dupa ce Jungkook avea sa afle despre povestea sa, l-ar da afara, iar asta ar insemna un punct mort pentru el.

- Nu sunt sigur ca ar trebuii sa vorbesc despre lucrurile astea cu seful meu...

- Taehyung, vreau sa intelegi ca in momentul de fata suntem inafara companiei si a orelor de munca, prin urmare, vreau doar sa na cunoastem mai bine si sa devenim prieteni, daca si tu iti doresti.

- Mi-ar placea foarte mult sa fim prieteni, insa o persoana ca mine...nu se potriveste cu o persoana atat de importanta precum...-

- O persoana nu este reprezentata de munca sa, pe cine iubeste sau ce iubeste, hainele pe care le poarta sau cati bani are in buzunar, o persoana este reprezentata de caracterul sau, modul in care ii trateaza pe cei din jur, asa ca din toate punctele de vedere, esti o persoana potrivita pentru mine...pentru a fi prieteni.

Taehyung avea lacrimi in ochi, deoarece pe langa faptul ca Jungkook ii oferea ceva ce ii lipsea foarte mult, un gest de omenie, un gest care sa ii arate ca exista oameni care il pot accepta asa cum este, Jungkook ii oferea ascultare si alinare, lucru pe care Taehyung nu il mai simtise de foarte mult timp.

- Adevarul este ca...provin dintr-o familie instarita. Parintii mei detin afaceri in Gangnam, legate de moda. Moda este una dintre pasiunile mele, cea mai mare, as putea spune, iar cand am avut ocazia sa muncesc pentru pasiunea mea, am intalnit o persoana speciala pentru mine, insa parintii mei nu au fost de acord cu acea persoana.

Jungkook aproba usor din cap, lasandu-l pe Taehyung sa isi ia timpul necesar pentru a continua, stiind ca nu este usor sa iti pui viata pe tava.

-  Defapt, domnule Jeon, eu sunt....gay, iar parintii mei cand au aflat, m-au alungat din casa lor, spunand ca sunt o dezamagire pentru familia lor.

Taehyung astepta ca Jungkook sa fie dezgustat, sa se ridice de la masa si sa plece, insa Jungkook avea o expresie trista si in acelasi timp blanda.

- Oh...Taehyung. Nu imi pot imagina cum te-ai simtit cand parintii tai ti-au facut asta, insa te pot asigura ca nu este nimic ineregula, dezamagitor sau gresit cu faptul ca esti gay. Imi pare rau ca parintii tai nu te-au putut intelege, insa vreau sa stii ca ai toata intelegerea si tot suportul din partea mea.

- Si te rog, spune-mi Jungkook.

Dupa mai multe discutii despre viata fiecaruia, Jungkook reusise sa il faca pe Taehyung sa accepte sa isi petreaca noaptea la el acasa, acum ca Jungkook era constient despre situatia sa, Taehyung era mai mult decat recunoscator ca in urmatoarea noapte va dormii la caldura, departe de bancile reci ale parcului.

 ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ ◊

Imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale.