- Ți-am zis că nu mă vei putea scoate din inimă?, m-a întrebat ridicându-mi bărbia.
- Nu e inimă, e universul tău combinat cu universul meu, îi zic trăgându-l mai aproape.
- Aa, atunci e inima noastră, mi-a zis înainte de a mă săruta într-un mod del...
Gestul meu era unul pe care îl făcusem în premieră. Ar trebui să-l adaug pe lista cu trucuri de cucerit fetele timide. Spun asta pentru că pe celelalte le bag în pat doar cu un făcut din ochi și un zâmbet. Am văzut felul în care s-a rușinat când i-am arătat poza cu ea, probabil nu se aștepta la asta din partea mea. Sincer, mi-aș dori să nu se atașeze prea tare de mine pentru că aveam să-i frâng inima. Eu nu sunt băiatul care să ofere cadouri, să aibă relații, să pună la suflet sau să iubească vreo femeie. Singura pe care o iubesc și o prețuiesc este mama. Ea mereu a avut grijă de mine și m-a apărat când intram în vreun bucluc sau care intervenea când tata mă certa. Acum trei ani când am plecat la facultate a început să plângă că îi pleca puiul cel mic de acasă, fratele meu fiind cu 2 ani mai mare decât mine părăsind-o deja. Eu și Leon ne înțelegem destul de bine, exceptând ultima noastră ceartă care ne-a cam distanțat puțin. Fiind cam lăudăros din fire, începea să se dea în stambă în fața unor prieteni de ai mei, făcându-mă să par un idiot în comparație cu el. Învățând de la tata să nu mă cert cu familia în public, am așteptat să ajungem acasă unde am avut o dispută destul de urâtă care s-a lăsat și cu câțiva pumni. Așa eram noi de când ne știm, azi ne batem, iar mâine ne luăm în brațe. Se părea că acum nu s-a întâmplat întocmai ceea ce îmi crea niște semne de întrebare, dar nu eram eu de vină pentru asta. Leon trebuia să învețe că nu mai sunt un puști pe care să-l manevreze cum vrea.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Leon)
Revenind la prezent, mă îndreptam spre casă unde știam că mă așteaptă Kaira. Parcă aveam chef de ea și parcă nu. M-am mai gândit puțin și i-am trimis mesaj că lăsăm seara asta pentru altă ocazie. L-am apelat pe Ahmet spunându-i că mă îndrept către el și să o pună pe Lidia să facă ceva de mâncare că sunt lihnit. Lidia este menajera lui, are în jur de 25 de ani și este o fată foarte simplă și frumoasă. Are un chip care o face să pară de 18 ani și un zâmbet ce îți dă o stare mai bună doar dacă îl privești.
Când am ajuns acasă la ei, se simțea de cum intrai un miros de carne friptă. Am inspirat adânc și mi-am lins buzele. Femeia asta știa că dragostea trece prin stomac. M-am descălțat și am alergat direct spre bucătărie unde mă aștepta Ahmet care privea cu poftă platoul din fața lui.
- Kaira o fi bună la pat, dar a ta e o zeiță la gătit, îi zic și mă așez lângă el punându-mi o bucată din pui în farfurie.
- Nici Lidia nu e mai prejos la futut. Și-o trage mai ceva ca o braziliancă cu fundul pe care îl are, îmi răspunde răzând în timp ce înfuleca din porția lui.
Mă simțeam atât de bine alături de prietenul meu de o viață. Ne știm atât de mult unul pe altul încât putea cfm rezolva totul împreună fără probleme. Mi-e dor de perioada când eram niște copii și ne ascundeam de cei mai mari după ce le făceam o farsă sau când le ridicam fustițele fetelor și după le pupam ca să nu mai plângă. Eram niște golani de mici. În grupul nostru de atunci era și Leon, dar el era mai cuminte decât noi. Dacă eu și Ahmet cicăleam fetele, el le alinta și le făcea să stea după voia lui. În perioada aia am învățat și eu ce înseamnă lingușeala și datul pe lângă un om. Cu timpul am realizat că Leon voia doar să fie fratele perfect de la care să pot prelua numai calitățile și nu defectele. Mă uit la ceas și mă mir la cât de repede trece timpul.
- Ahmet, vrei să facem ceva diseară? Să ieșim sau să ne uităm la un film, ceva? îl întreb sperând că are vreo idee.
