Diego

Capitolul 2

M-am trezit iarăși de aceeași alarmă obsedantă. Am închis-o repede pentru că nu voiam să mă enervez atât de devreme. Fac rutina de dimineață și acum eram în fața dulapului. Ce să port azi? Era ziua "Porților deschise", așa că am ales o cămașă albă cu dungi negre și o fustă neagră, dreaptă până deasupra genunchilor cu vreo 10 cm, voiam să mă păstrez totuși decentă. Părul l-am lăsat drept pe spate, făcând câteva bucle la vârfuri. Machiajul era unul foarte simplu, un tuș negru intens pe pleoape și un ruj nud. Puteam spune că arătam demnă pentru a-mi reprezenta facultatea. Puțin parfum, pantofiorii cu toc mediu negri și am plecat. Pe drum am sunat-o pe Rebecca anunțând-o că în câteva minute sunt în fața casei ei. Nu peste mult timp am ajuns și am claxonat scurt, așteptând-o să iasă. De pe ușă și-a făcut apariția un chip frumos aranjat cu un păr lung și drept. Ea purta tot o cămașă, doar că albă, simplă și o pereche de pantaloni din stofă la care a accesorizat cercei lungi, strălucitori. Era chiar frumoasă, iar pantofii înalți îi sculptau niște picioare superbe. Intră în mașină și se uita la mine, cerșind parcă un compliment.

- Ești minunată, i-am spus zâmbind.

- Mulțumesc, scumpa mea. Tu ești perfectă, m-a complimentat înapoi radiind de fericire ca un copil mic.

I-am trimis un pupic și apoi am pornit înspre facultate. Când am ajuns, peste tot era plin de liceeni și oameni care mai de care curioși peste măsură. Ne-am căutat colegii și după ce i-am găsit, ne-am ocupat pozițiile și au început tururile. Pe mine și Rebecca chiar ne amuzau privirile pofticioase ale viitorilor absolvenți care în loc să fie atenți la explicații, erau mai mult atenți la noi. Seara s-a apropiat cu pași mici și repezi, iar la ora 18:15 puteam pleca acasă. Simțeam cum picioarele aproape îmi luau foc, iar sutienul nu îmi mai permitea să respir. Practic, mă sufocam din toate părțile. Norocul meu a fost că Rebecca a plecat cu un alt coleg și că nu mai eram nevoită să ocolesc atâta drum. În 20 de minute eram ajunsă acasă. M-am descălțat iute și m-am aruncat în pat la propriu. Ah, atât de moale și pufos. Știi senzația aia pe care o ai când ești foarte obosit, te dor toate și vrei doar să fii în locușorul tău? Ei bine, asta simțeam eu acum. Numai că eu ajunasem deja în locușorul meu, hihi. Am mai stat puțin după care m-am dezbrăcat complet și am decis să fac o baie caldă cu multă spumă ca să mă relaxez puțin. Am dat drumul la apa fierbinte, punând dopul la cadă, și am înmiresmat apa cu esență de trandafiri (pe care o folosesc doar în cazuri extreme) și ca să fac spumă am turnat gel de duș cu aromă de zmeură și lime. După ce cada s-a umplut, am băgat încet piciorul stâng, căldura apei făcându-mă să mă încrețesc instant. După ce m-am obișnuit cu senzația am pătruns complet, simțind cum fiecare mușchi se destinde la contactul cu vaporii și cu apa caldă. Era perfect, mă simțeam ca o zeiță în propriul ei colț de rai. Am lăsat capul pe spate în timp ce cu mâinile treceam prin spumă, acoperindu-mă cu ea până la gât. Am închis ochii și m-am bucurat de această senzație de bine. După aproximativ 30-40 de minute am ieșit din cada mea, trăgând dopul și lăsând apa să se scurgă. Cu prosopul meu verde, pufos mi-am șters picăturile de apă de pe corp și vârfurile de păr ude. Mi-am tras halatul pe mine și m-am tivit sub așternut, luând laptop-ul în brațe. Așteptând să se deschidă, iau telefonul să-mi verific noutățile și observ că am un mesaj de la un număr necunoscut.

"Trebuie să vin mai devreme că a intervenit ceva pentru mai târziu. Ajung în 25 de minute. Diego"

Mă uit la ora de primire a mesajului și era acum 20 de minute. Ce naiba? Omul ăsta e pe cale să ajungă, iar eu sunt goală pușcă și arăt ca după un bombardament. M-am ridicat instant și când să dau halatul jos îmi sună telefonul. Îl ridic de pe pat și mi-am dat seama că era același număr. Era el.