"- Nu ai nici un drept. Înțelege naibii o dată că nu ai nici un drept să intri cu bocancii tăi murdari de noroi în sufletul meu, pătând-umi lumea , pentru ca mai apoi să pleci."
Copertă realizată de @yoonymi
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
—Ași spune că mă bucur să te revăd , dar ași minți,spun acru și îl privesc exact în ochii săi hipnotizanți.
—Văd că ți-ai pierdut titlul de Miss Schelet 2016,mă ia acesta peste picior , iar eu am un impuls nebun de a-l pocni.
—Iar tu te-ai înscris cumva la cercul de pictură? Îl întreb batjocoritor. Vezi că te-ai desenat din greșeală pe față.
Fac referire la multitudinea tatuajelor ce îi împînzesc o bună bucată din brațele descoperite. Se vede cu ochiul liber că acesta a mai adăugat ceva în greutate , pentru că în liceu era un pic mai slăbuț.
Nu pot să cred că după toate înjosirile ce le-am suportat din partea sa , eu încă mai salivez după trupul său sculptat ideal.
—Nu nega JJ. Știu că adori tatuajele mele,spune acesta sigur pe sine iar eu turbez la auzul apelativului său.
—Bellami! De câte ori ți-am spus că numele meu este Jodie, ci nu JJ, răspund furioasă și sunt gata în orice secundă să sar pe el.
—Încă te mai enervează porecla aceasta,constată acesta cu mândrie. Fii sigură că luna aceasta o să o auzi destul de des JJ.
Simt cum sângele mi se zbate dureros de tare în vene , iar temperatura corpului meu se ridică la 39 de grade. Nu pot înțelege nici eu motivul , dar urăsc la nebunie când mi se spune prescurtat JJ.
Porecla aceasta idioată vine de la Jodie Jordan. Bellami îmi spunea mereu așa , iar eu cedam și începeam să urlu la el ca descreierata de față cu toată școala.
Număr în gând până la zece , iar după ce pulsul meu revine la normal îmi deschid ochii și îl privesc indiferentă.
—Cu ce vă pot servi? Îl întreb fiind sigură că a intrat aici după o băutură.
—Ar fi ceva , doar că nu cred că este bine să o facem aici.
Aluzia sa perversă umple paharul răbdării mele. Îi dau o palmă zdravănă peste față , apoi îmi iau geaca de pe spătarul scaunului și fug afară prin ieșirea de urgență.
Îmi scot din buzunarul de sus pachetul meu cu țigări și îmi bag una între dinți. Pipăi prin buzunare după brichetă și constat că am lăsat-o acasă , așa că oftez învinsă.
Dau să îmi duc mâna spre țigara ce încă se află printre buzele mele , dar focul unei alte brichete mă oprește. Mă trag un pic mai în față și încep să trag în mine până ce aceasta se aprinde , apoi expir lent printre buze fumul alb și dens.
—De cât timp fumezi? Aud vocea lui Hunter în dreapta mea , dar nu îmi întorc privirea spre el.
—Nu cred că este treaba ta, spun rece și mai trag o dată din obiectul micuț și lung.
—Ai dreptate, nu e treaba mea, îmi răspunde acesta indiferent și aud cum aprinde din nou bricheta .
Nu mă interesează ce crede el despre mine. Toate astea s-au întâmplat din cauza sa. Vroiam să par o tipă mișto , așa că am ajuns să umblu cu niște drogați. Aceștia m-au învățat cum să fumez și cum să consum un joint.
Am avut noroc că din gașca aia făcea parte verișorul meu , altfel cine știe unde naiba ajungeam și eu în acest moment. Nimeni înafară de Kai și prietenii mei nu știu că fumez.
Dacă ar afla mama sigur m-ar încuia în casă și m-ar pune să mă rog zi și noapte. Și nu-i chestia că mama este o persoană religioasă , ci pur și simplu nu iubește atunci când cineva își intoxică plămânii cu acel fum.
—Te enervezi la fel de repede , dar acum se pare că nu mai plângi.
Vocea lui Hunter rupe tăcerea apăsătoare ce s-a lăsat între noi. Îmi întorc capul spre el , iar acesta își duce țigara spre buzele sale pline și inspiră fumul înecăcios.
—Nici eu nu te suport Han. Pleacă de aici, spun și oftez zgomotos.
—Folosești aceeași armă pentru a mă enerva. Dar să știi că nu m-ă mai deranjează atunci când mi se spune Han.
Fumul alb și dens îi păăsește gura luând forma unor cerculețe drăguțe ce sunt luate de o adiere rece de vânt.
—Ok. Pentru că de acum încolo o să-ți spun Han, spun în timp ce mă întorc spre țigara mea.
—Vreau o cafea. După ea am venit până aici,spune acesta și aruncă mucul de la țigară , apoi îl stinge cu talpa de la bocancii săi.
Mai trag și eu ultimul fum , apoi îi urmez exemplul. Îmi dau jos de pe umeri și intru pe ușa micuță din fier. Hunter mă urmează tăcut , iar eu mă întreb cum naiba a ieșit și el pe aici. De obicei doar personalul are voie.
Sunt sigură că viața mea va deveni din nou un calvar dacă diavolul acesta a apărut din nou în viața mea.
Cum vă pare până acum Hunter? Dar Jo?La media este Hunter❤
