𝔍𝔬𝔤𝔤𝔦𝔫𝔤 𝔦𝔫 𝔰𝔱𝔦𝔩 𝔰𝔢𝔠𝔯𝔢𝔱

-♛ℨ𝔢𝔠𝔢♛-

                                                                                        -♛ℨ𝔢𝔠𝔢♛-

 

Dimineață, Lexa și James ajung în fața vilei lui Kevin, o locuință imensă, retrasă de ochii curioșilor, departe de partea zgomotoasă a orașului. Era înconjurată de o pădure, făcând-o și mai greu de găsit, specific unui mafiot de statura lui Kevin. Acesta era renumit pentru locațiile misterioase pe care le alegea pentru a încheia diverse afaceri și cele trăia. Vila de la periferia New Jersey-ului era preferata lui, vila familiei Drone, fiecare moștenitor primea afacerea familiei, dar și această casă.

James se uită la Lexa cu o față ușor îndoielnică, când aceștia se aproprie de ușa de la intrare.

-Ești sigură de asta?!

-Nu riști nu câștigi. Parcă tu spuneai asta.

-Ești perspicace. O înghiontește pe Lexa cu umărul, iar ea chicotește.

-Doar urmează planul, James. Te comporți ca o fată. râde Lexa

-Vai, ce să spun?! spune ironic James. Bate naibi la ușa asta!

Lexa sună la ușa și deschide un bodyguard.

-D-na Drone?! Ce căutați aici?!

-Nu am voie să intru în casa soțului meu?!

-Bineînțeles că aveți, dar el cine e?! arătând cu privirea spre James.

-James?! Fratele meu.

"Ce dracu, Lexa?! Ce mai minciună! Doar nu o să creadă că eu chiar sunt fratele tău."

-Nu știam că...

-Dă-te! îi ordonă Lexa

"Wow! Și cică ăștia trebuia să -l păzească pe Kevin. Cu ce? Cu prostia lor, probabil!"

Bodyguardul imediat eliberează ușa, lăsându-i să intre, Lexa îndreptându-se glonț către biroul lui Kevin, James urmând-o.

Biroul lui Drone se afla la capătul holului principal de la parterul casei. Un birou pe măsura vilei, masiv, mobilat stilat, cu o lumină obscură.

-Te pricepi să dai ordine, spune James. Bine, nici inteligența lui nu mă surprinde. Nici o muscă nu mușca mai repede momeala.

-Să zicem că mă pricep la asta. Și da, mereu Kevin a avut cei mai proști bodyguarzi.

-Deci ce căutăm noi mai exact?!

-Ceva, orice! O scrisoare, un bilet...un CD. În care spune unde este.

-De ce să ne spună unde e? Doar de asta a plecat. Bine, dispărut, răpit, ce o fi fost.

-Pentru că încă sunt soția lui.

"Se pare că James nu e așa ușor de păcălit ca bodyguardul ăla."

-Și mi-ai zis că erați pe cale de divorț.

-Doar caută, James!

-O să fie cam greu sincer.

-Nu mai fi negativist și caută odată.

În timp ce James caută de zor printre sertare, Lexa se uită extrem de suspicioasă în jur, examinând fiecare detaliu, în special camerele video, dar...niște sunete de sirene se aud de afară.

-Ce-i asta?! Se întreabă Lexa de sunetele ciudate.

-Poliția! se alarmează James

-Ce?!

-Trebuie să plecăm de aici.

-Urmează-mă!

Cei doi ies subtil din birou, ascunzându-se în podul casei, Lexa, foarte panicată, devine agitată.

-Ce caută ăștia aici?! Parcă renunțase să cerceteze casa, sau oare...

-Oare ce?!

-Tu ai chemat poliția? întreabă Leza suspicioasă

-Lexa ai înnebunit?! se miră James. Chiar mă crezi atât de prost să fac asta?!

-Poate! E mai ușor să prinzi soția și după să-l găsești pe Kevin.

-Lasă prostiile, Lexa! Mașina...

Secunda următoare, James are un moment de sclipire, și își aduce aminte de mașina de poliție care venea la casa Lexei când ei au plecat.

-Ce mașină?!

-Când am plecat, era o mașină de poliție...

-Hei, se aud niște zgomote. spune un polițist care se afla deasupra podului unui altuia.

-Suntem morți! Lexa panicată șoptind. James ce ne facem?! Trebuie să facem ceva. Dacă ne găsesc o să ne tri...

-Respiră, Lexa! Revino-ti! îi spune James luând-o de umeri

-Cum vrei să respir calm acum?! îi răspunde Lexa cu privirea ațintită pe cea a lui James

-Uite așa!

James își mută mâinile de pe umerii Lexei și ia cuprins fața cu palmele, sărutând-o apăsat. Liniștea s-a așternut peste podul casei. Lexa surprinsă la început, s-a lăsat purtată de buzele lui James.

James:

"A fost pentru prima dată când am făcut un gest necugetat ca ăsta. Chiar dacă nu m-am gândit vreo secundă la asta, simt că am luat cea mai bună decizie. Lexa pare a fi o femeie care își poate purta singură de grijă, independentă, puternică, dar acum, am putut să simt că o protejez, în tot acel pericol din jurul nostru, parcă timpul se oprise în loc. Chiar și când a preluat ea conducerea în sărut, tot am simțit acel sentiment de protecție. Nu prea știu multe despre ea, dar, de data asta, s-a lăsat descoperită. Am simțit ceva real."

Lexa:

"Ce naiba face ăsta?! Știam eu că e nebun, dar nu așa. Eram extrem de panicată în acel moment, dar gestul lui James m-a făcut să mă calmez, parcă îmi transmitea mesajul- totul va fi bine, nu-ți face griji. I-am răspuns la mesaj fără să mă gândesc vreo clipă. Totul parcă dispăruse, mă simțeam într-un alt univers, un univers frumos, un univers în care nu trebui să mă ascund, să mint, să fug, doar pentru a-mi păstra viața. Parcă am putut să simt acel sentiment de libertate pe care îl aveam în copilărie. Că pot face orice și nu voi fi trasă la răspundere. Mai ales cu propria viață "

                                                                 -Urmează continuarea-