When It's Over

Chapter 15 - "99 problems"

            Am privit-o pe blondă cum se tânguia, făcându-mă să mă simt și mai vinovată. Raine chiar îl iubea pe Liam și era în stare să renunțe chiar și la facultatea din Los Angeles pentru el. Ce căutam eu în ecuația asta?

           Pauza se termină, iar în începutul orei de istorie mă salvă de o discuție ciudată cu Raine. Am oftat, apoi mi-am luat rucsacul și m-am ridicat de pe scaun, spunându-i prietenei mele:

         — Nu știu ce să spun, Raine. Uneori...ai impresia că i-ai dăruit unei persoane întreaga lume. Dar lumea ta nu e aceeași cu lumea lui.

                               ***

             La sfârșitul orelor, am pornit spre cinematograf cu capul plin de gânduri. Aveam în minte o grămadă de finaluri ale poveştii ăsteia stupide, dar niciunul nu mă făcea să îl aștept cu nerăbdare. Acum, nu mai eram de părere că ar trebui să las pur și simplu viața să mi se întâmple, ci să mă urc eu la "volanul" ei. Pentru că dacă las lucrurile așa, totul o ia razna.

         Ajunsă la cinematograf, l-am salutat scurt și sec pe Liam, apoi am încercat să mă prefac ocupată, pentru a evita orice discuție cu el. Vorbeam exagerat de mult cu clienții, îi întrebam de o sută de ori ce doresc, dacă le place modelul de pe punga de popcorn sau alte idioțenii penibile, care mă ajutau într-un fel la planul meu deloc ingenios. Cred că Raine s-a înșelat; nu sunt deloc "cea deșteaptă". Mai degrabă sunt cea laşă, care fuge de sentimentele ei în loc să le facă față sau să le pună capăt.

         — Mack, mă făcu Liam atentă. Oprește-te, a spus, punându-şi mâna peste a mea pentru a mă opri să mai fac suc. E timpul să luăm pauză.

        — Ia tu, am spus repede, concentrându-mă doar la mâinile noastre. Eu n-am obosit deloc.

          Şatenul se uită la mine confuz, apoi râse. Îmi luă paharul de suc din mână și mă târî după el până în spatele cinematografului, pe o bancă. El se așeză, dar eu am rămas în picioare. Încă mă ținea de mână, încercând să mă facă să stau jos.

        — Termină, am spus rece. Am zis că nu-s obosită!

          Mi-am retras mâna din strânsoarea lui caldă, apoi mi-am încrucișat-o la piept împreună cu cealaltă. Liam se ridică lent și se poziționă în fața mea, despletincindu-mi brațele.

        — Ce e cu tine?

        Am privit în ochii lui, chinuită. Mi-aş fi dorit să mă apropii de el mai mult, apoi să-l sărut, dar aveam principii: nu-i puteam da lui Raine sfaturi de relații, ca apoi să-i sărut iubitul.

        — Cred că pauza s-a terminat, i-am răspuns lui Liam, depărtându-mă de el.

         N/a: Țin să vă anunț că de acum voi posta doar miercurea și duminica, fiindcă nu fac față cu scrisul și corectatul capitolelor. Mai am o carte de proză scurtă la care încerc să postez zilnic, deci mda :)) lăsând asta la o parte, ce credeți, am făcut bine că i-am adus pe Billie și Dylan împreună?