My protector (Zayn Malik)

Capitolul 25

-Suneti bine?Am intrebat, vocea mea fiind putin ragusita.

-Cred ca da, putine zgarieturi.A spus Harry, privindu-si mainile.Zayn a aprobat, uitandu-se apoi spre mine.Acum, avea o privire 'o sa dai de dracu' cand ajungem acasa', iar eu probabil vreuna gen "o sa avem o tona de vorbit cand ajungem'.Am lasat privirea in jos, ducandu-ma spre Harry.A venit si Zayn, acum fiind intre ei doi.Cand am dat sa pleca, tipul care mai cateva minute era lesinat pe jos, avea acum indreptat pistolul spre mine.Respiratia mi-a ramas in gat, iar pana sa apuc sa zic ceva, a apasat pe tragaci.Am inchis ochii din instinct, asteptand durerea, insa aceasta n-a mai venit.Am deschis ochii, ca sa ma vad trantita la pamant, Zayn fiind deasupra mea cu o privire fixa.Am simtit apoi ceva udandu-mi pipetul, apoi groaza m-a cuprins cand i-am vazut umarul drept sangerand.

-Harry, cheama- dar deja Harry vorbea la telefon, simtind apoi lacrimile mi se inodau in barbie.M-am in capul oaselor, Zayn lasandu-se usor pe mine.Se tinea de umar, respirand din ce in ce mai greu.Isi tinea ochii strans inchisi, iar eu ii mangaim usor fata.

-O sa fie bine, ambulanta e pe drum.Am menajat sa spun printre plansete.Nu stiu pe cine incercam sa linistesc.Pe mine, sau Zayn?Se parea ca nenorocitul ala fugise, dar putin imi pasa acum.Tot ce conta era ca Zayn sa primeasca ajutor.Mi-am pus mana peste cea pe care o tinea pe rana, simtind cum sangele cald mi se imprima pe palma.Am inceput sa plang si mai tare, insa o parte din mine era totusi bucuroasa ca nu era in zona inimii.Cel putin, asa parea.Nu stiu cat timp trecuse, insa mi se pareau ore, iar ambulnata aia nenorocita nu mai ajungea.Fata lui Zayn incepea sa paleasca, iar eu ma simteam de parca cineva ma plesnea in continuu.Era numai vina mea.Glontul ala era destinat mie, nu lui.Sunetul unei sirene si a unor pasi grabiti m-au intrerupt din gandire, apoi am vazut niste paramedici cu o targa dupa ei, iar eu acum cautam forta de a ma calma, insa fara speranta.Harry a venit si m-a tras de langa Zayn, iar paramedicii l-au urcat pe targa, grabindu-se spre ambulanta.

        Eram pe holul spitalului.Stateam pe jos, nici macar pe un scaun, ghemuita cu picoarele la piept, de parca eram in vreo transa.Ziua de astazi fusese atat de plina, incat inca incercam sa procesez ce se intamplase.Din cand in cand, Harry ma intrerupea, rugandu-se de mine sa ma asez macar pe scaun, pentru ca cica speriam lumea care trecea.Dar nu-mi pasa.Nu-mi pasa daca lumea credea ca par vreo ciudata stand pe jos, cu machiaju intins pe toata fata, cu ochii rosii si umflati de la plans, cu parul in toate directiile si hainele pline de praf si frunze.Nu.Nu-mi pasa decat ca Zayn sa fie bine si sa iasa naibii din sala aia de operatii mai repede.Inca in gandurile mele, abia am simtit ca sunt ridicata de pe jos si pusa intr-un scaun tapitat, gen fotoliu.Doctorul tot treceau pe langa noi, fara macar sa se ite spre noi si simteam cum sangele imi clocteste.Daca mai trecc o data si nu zic nimic, a incurcat-o cu mine.Nu stiu cum face soarta asta, pentru ca mai trece inca o data, insa cand sa treaca de mine, l-am apucat de mana, iar Harry s-a uitat suprins spre mine.

-Cum e?Am intrebat cat de cat frumos, vrand sa nu-l reped din prima.N-avea rost sa-l mai domnesc, pentru ca nu cred ca avea mai mult de 30 de ani.

-Domnisoara, ma grabesc-nu l-am mai lasat sa termine, pentru ca m-am repezit in el, tinatuindu-l de perete.

-Nu ma lua tu pe mine cu domnisoara.Am avut o zi de tot rahatul, iar tu nu faci altceva decat sa mi-o inrautatesti.Daca nu-mi spui in urmatorele secunde, de ce naiba va ia atat sau macar cum se simte, va dau in judecata si crede-ma, n-ai habar cu cine te pui.I-am scuipta practic in fata toate astea, iar el a inghitit in sec, aproband rapid.I-am dat drumul apoi i-am facut semn din cap sa continue.

-D-d-domnul Malik o sa fie dus intr-un salon privat, pentru ca este inca inconstient.Se va trezi probabil peste cat de curand.A spus aratand apoi spre o camera de pe hol, in care urma sa fie dus.