PROFESORUL DE CANTO//IN CURS DE EDITARE//VOL. I

Asta oare e finalul?

Perspectiva Deei:
  Încă asteptam ca doctorul să iasă din sala de operații. Imi e milă de el. Chiar nu am putut să facem nimic pentru el. Imi pare rau pentru ca nu am stat pe capul lui sa isi revina, imi pare rau ca s-a ajuns aici. Fratele lui Justin si sora lui așteaptă ei de ceva timp cu noi.
  
  Perspectiva lui Kate
*Dacă iubești o persoană nu astepta momentul potrivit pentru a-i spune ce simti, ci fa din momentul acela unul potrivit. NU astepta prea mult timp pentru a ii spune ceva special, maine poate fi prea tarziu.*
  Aceste cuvinte imi apar in minte. Au fost cuvintele Deei pe care mi le-a spus cu o zi înainte sa ma mut si inca le tin minte. Imi dau seama ca azi sau mai tarziu pot sa dau ochii cu toti, prieteni vechi care mi au fost familie , vecini, colegi, iubiți, care au fost totul pentru mine.
  De 2 ore tot zburăm si observ ca inca nu ne întoarcem pe pământ.
Niciodată nu am zburat asa de sus. Deși o singură dată am mai zburat cu avionul cursa asta mi se pare infernală.
  După jumătate de ora în sfârsit aterizam si cu cea mai mare grabă luam bagajele si mergem in masina, zburand pe șosea.
  Ma uit pe fereastra cum vremea s-a schimbat radical, norii au devenit un gri inchis iar picăturile de ploaie băteau in geamul parbrizului. Nu in mai mult de 15 minute ajungem la spital.
  Cobor din masina, Isa se așează în dreapta mea iar Iustin in stanga iar Louis cu Harry au rămas în spatele nostru. Imi pun cate o mână pe umăr ei doi iar Isa si Iustin ma ia de mana. Ma uit la ei si imi ofera un mic zâmbet, si imi mimează ca totul va fi bine.
  Ne îndreptăm spre spital iar eu ma opresc in fata usii, inima parca luând-o agale. Ma uit la clădirea inalta care e fix in fata mea.
   Inima imi bate din ce in ce mai tare, si mici fiori ma trec pe șira spinării. Cand am intrat, era un hol lung cu usi de culoare maronie spre portocaliu. Harry se duce sa vorbeasca pentru Justin ca suntem familia lui Si ne urcam spre lift pentru a urca la etajul 5.
   Închid ochii și imi imaginez ca totul va fi bine, dar simt cum o lacrimă imi cade pe obraz. Simt ca o mână o apuca pe a mea si il vad pe Iustin cum mi-o duce la gura si mi-o pupa. Imi întorc capul înspre el si imi sterge lacrimă căzută pe obraz.
   Usile se deschid, iar eu Cu Iustin ne reluăm locurile si iesim.
   Trecem pe lângă câteva usi si ma opresc la câțiva metri de ceilalți si ii privesc pe cei doi îmbrățișati stand pe scaun. Louis vine înspre mine.
-Unde sunt restul?
-Florentina si Perrie sau despărțit de noi, adică noi am scapat de ele ca ne foloseau, iar Zayn si Liam sunt acasa aranjează pe acolo.
  Mai merg un pic in timp ce ma opresc in fata Andreei si ii cad la picioare in genunchi si incep sa plâng.
-Kate, suspină ea si se pune si ea in genunchi lângă mine, luandu-ma in brate si începând sa plângă si ea.
-Esti aici, continuă ea pipaindu-mi fata.
  Eu dau din cap afirmativ si ma mai strânge o dată în brate.
- Ei doi cine sunt?ma intreaba Niall.
-O sa va explic dupa ce aflu ca e Justin bine, va rog, nu puneti acum multe intrebari, ca nu sunt in stare nici sa vorbesc acum.
  Ne ridicam si ma asez jos pe scaun, iar doctorul iese din salon dandu-si jos mănușile si masca, parca ezitand sa vorbeasca cu noi.
-Justin, momentan nu s-a trezit nu da nici un semn de viata, dar aparatele isi vor face treaba pana el își va reveni. Peste 2-3 ore veti putea intra sa il vedeți, dar pe rând, nu ii face bine.
 

   Sfârșitul unui alt capitol, m-am revansat ca nu am mai postat timp aproape de două luni.