Asul negru

Capitolul 7

Sakura's point of view

Am privit speriata cum Asul se ridica de pe trotuarul pe care fusese aruncat din cauza lui Naruto, in timp ce isi stergea buza de jos de sange. Naruto radea in hohote la vederea celui mai temut tip din scoala in fund pe asfalt, doborat de pumnul pe care i-l daduse. 

- Hai, fraiere, te ridici in reluare? Ai optzeci de ani? 

Am inchis ochii cand am vazut cu cata ura il fixa pe blond si mi s-a facut brusc frica. Nu voiam sa se bata cineva din cauza mea vreodata, mai ales cand era vorba despre niste tipi care nu se suportau si ma foloseau pe mine ca scuza pentru a-si rupe capetele. Inainte ca Asul Negru sa reactioneze, am sarit intre ei, despartindu-i.

- Terminati, le-am spus. Nu va mai comportati ca niste copii!

Naruto, insa, nu mi-a dat atentie, ci chiar a facut un pas in fata spre brunet. Am scrasnit din masele si am incercat sa ma abtin sa-l injur de toata rasa, exceptand-o pe Ino care nu avea nicio vina ca era sora cu un astfel de nenorocit. 

- N-ai sange in instalatie? Lasi o gagica sa te apere? Zise baiatul caruia i-as fi scos ochii fara niciun regret.

Asul tipase o injuratura pe care nu o mai auzisem in viata mea, avandu-le ca subiecte pe mama blondului si sora acestuia, iar eu mi-am acoperit urechile din cauza acelor vorbe grotesti si nepoliticoase. I-am atras atentia brunetului care a izbucnit in ras la vederea mea, in fustita de uniforma, camasa alba si balerini purtandu-ma ca un copil de maxim sapte ani. 

- Nicio grija, cretinule. Vei plati pentru asta, dar nu acum, a zis Asul, privindu-ma intens.

Naruto s-a uitat la el, scarbit, apoi si-a ridicat degetul mijlociu, zambind pervers, iar eu, personal, nu intelegeam ce fel de joc juca, ce avea sa obtina si de la ce trebuia sa-si ia adio.

- Haide, Sakura, sa plecam, imi zise mandru, Naruto.

- Nu merg nicaieri cu tine. Nici daca ai fi ultimul om din univers.

I-am observant incruntarea, lasand la iveala faptul ca era total derutat, neintelegand de ce eram atat de rece cu el, apoi privirea fugitiva pe care i-a aruncat-o Asului, observand ca acesta ii facea cu ochiul in cel mai pervers mod posibil, mandria oglindindu-i-se in zambetul intins pe toata fata.

- Ai auzit-o. Dispari din fata noastra sau te fac eu sa pleci.

- Tu primul.

Asul a aprobat printr-o miscare a capului, apoi mi-a deschis portiera pasagerului, invitandu-ma sa intru in X5. Am pus in balanta cele doua optiuni si am ajuns la concluzia ca trebuia neaparat sa il refuz pe brunet, dar voiam atat de tare sa-l fac pe Naruto sa regrete, incat mi-am ignorat ratiunea care imi urla sa-I refuz pe amandoi si sa plec naibii de acolo si am intrat in masina lui. Fara niciun cuvant in plus, Asul a ocolit autovehiculul, ocupand locul soferului si plecand in tromba. In momentul in care am ajuns la o distanta acceptabila fata de locul in care il lasasem cu buza umflata pe Naruto, i-am zis brunetului sa opreasca, deoarece imi doream sa cobor imediat. A ranjit si m-a ignorant in totalitate,speriindu-ma si bulversandu-ma atat de tare incat inima a protestat marindu-si viteza batailor cu fiecare minut care trecea, iar eu am amutit si picioarele mi-au fost paralizate din cauza groazei. Am tras aer adanc in piept si am mai incercat inca o data, sperand din tot sufletul ca Asul nu ma auzise initial si ca atunci avea sa traga pe dreapta si sa-mi ureze “Calatorie sprancenata!” chiar daca eram in mijlocul intersectiei.

- Opreste masina, am spus indreptandu-ma de spate si privindu-l dur. Nu vreau sa mai petrec nici un minut cu tine, pricepi? Lasa-ma in pace, i-am tipat in fata, dar efortul meu nu a avut efectul pe care il asteptam, deoarece vocea mi-a tremurat rusinos, la ultima parte.