Asul negru

Capitolul 16

Bună, fetelor! I am back in business. Am revenit cu nextul într-un final. Îmi cer scuze pentru perioada în care am lipsit, însă am avut motive bune. Anul acesta am avut bacul -pe care și eu și Rinnie l-am luat cu note foarte bune- și chiar și când aveam puțin timp liber ca să scriu nu mă puteam concentra. Am avut câteva încercări nereușite de a scrie un capitol, Rinnie s-a oferit să-l scrie ea, dar n-am lăsat-o. Vina mea, scuzele mele. :)) Apoi am fost plecată în vacanță, lucru pe care sunt sigură că îl înțelegeți dat fiind stresul prin care am trecut un an întreg. Abia acum pot să zic că încep să mă simt din nou om. :)) Sper că veți savura nextul așa cum l-am savurat eu când am scris. Vă pup!
Rezumat: Sakura și Asul negru s-au despărțit din cauza faptului că Sakura l-a alungat pe As de la spitalul în care Naruto era internat după ce a făcut un accident. După două luni, Sakura află că Ino, cea mai bună prietenă a ei se întâlnește cu Sasuke. P.S.: capitol necorectat.  -Lauren (scriitoarea) 

Credeam că n-am auzit bine. Adică, era imposibil ca Naruto să fi rostit ceea ce aveam eu impresia ca aș fi auzit. Nu era cu putință ca prietena mea cea mai bună să mă trădeze în halul acesta.
- Poftim? am întrebat, încruntându-mă.
- Sasuke a fost la Ino aseară, a repetat el, pufnind.
Auzisem bine, dar nu-mi venea să cred. Da, o văzusem urcând în mașina lui ieri, dar nu eram capabilă să accept că poate exista atâta ipocrizie într-un singur om. De Asul Negru știam că era un nenorocit, dar Ino? Ino îmi bandaja mereu genunchiul când eram mici și eu cădeam pentru că eram neatentă. Îmi făcea micul dejun atunci când eram într-o pasă proastă și o rugam să vin să dorm la ea. Mă lăsa chiar să mânanc în pat. Era mereu acolo când aveam nevoie de ea și eu la fel. Credeam ca suntem un fel de suflete pereche in materie de cele mai bune prietene. Gândeam la fel, ne terminam propozițiile uneori, eram ca niște pisici siameze. De ce să-mi facă ea una ca asta? De ce? Chiar merit?
- De unde știu că nu mă minți? Adică, ok, poate au ieșit împreună, dar să-l primească în casa ei? În camera ei?
Și-a trecut enervat mâna prin păr, lovind tetiera și mi-a strigat:
- Dacă ești masochistă, pot să-ți dovedesc. E la el acum, pun pariu. Am dat-o afară din casă aseară. Ne-am certat din cauza tâmpitului ăluia până mai aveam puțin s-o strâng de gât și ea a plecat.
Am înghițit în sec. Știam că rivalitatea dintre Asul Negru și Naruto e mare, dar n-am crezut că ajunge până în momentul în care blondul o dă afară pe propria soră din casa părinților săi din cauză că se întâlnește cu cineva nepotrivit.
- Nu prea mai faci pe deșteapta acum, nu-i așa, Saku? a râs el batjocoritor. Nu te ține să mergi acasă la el să vezi cum prietena ta îi încălzește patul fostului tău iubit?
Am strâns din măsele și l-am plesnit pe Naruto cu toată puterea de care eram capabilă. M-a privit șocat. Probabil nu se aștepta să reacționez atât de violent, însă, oamenii se schimbă, iar eu încep să mă comport cu fiecare așa cum merită. Mi-am aranjat cămașa și fusta uniformei, apoi m-am uitat la telefon. Pierdusem deja jumătate din ora de japoneză și nici nu aveam de gând să prind ceva din cealaltă.
- Nu ar trebui să fie la școală acum?
S-a încruntat și și-a dres glasul, încrucișându-și brațele. L-am prins pe picior greșit. Am zâmbit amar, măcar cu satisfacția asta să rămân și eu după o veste ca cea de mai devreme.
- Hai să mergem până la nenorocitul ăla acasă. Dacă încă mai sunt acolo înseamnă că am avut dreptate și că au mai rămas pentru o partidă scurtă. Dacă nu mai sunt, n-avem nimic de pierdut. Măcar nu rămânem cu îndoiala.
- Sincer, Naruto, nu cred că Ino ar chiuli de la ora de literatură. Nu e genul ei.
- Nu era genul ei nici să fure iubiți și totuși a făcut-o.
Am deschis gura să o apăr, apoi am închis-o cu un pocnet scurt al dinților. Trebuia să mă dezobișnuiesc să îi iau apărarea. Aparent nu merita acest privilegiu. Am aprobat scurt din cap și m-am cufundat în scaunul meu, ignorându-l pe Naruto. M-am lăsat pradă durerii pe care o simțeam încă de când auzisem de trădarea prietenei mele și am plâns până n-am mai avut lacrimi.
- Nu plânge, prințesă, te rog!
S-a mutat pe banchetă mai aproape de mine și i-a făcut semn șoferului să pornească, spunându-i adresa. A vrut să mă îmbrățișeze, dar nu l-am lăsat. Era timpul să mă maturizez. Nu mai puteam să fug de la unul la altul, crezând că mi-am găsit prințul pe calul alb. Niciunul dintre ei nu era nici măcar pe aproape de așa ceva. Era timpul să plâng, să regret și apoi să-mi rezolv problemele. Voiam să fiu independentă, sigură pe mine, capabilă să mă descurc singură. Voiam să fiu o femeie pentru că îmi era scârbă de fetița care fusesem până atunci. Nu mai voiam ajutor din partea nimănui. Puteam să rezist singură durerii acesteia, n-aveam nevoie de un scut. Mai ales de unul care mă mințise și încercase să mă facă să mă culc cu el. Știam că pot să rezist durerii și singură, deși eram conștientă că nu avea să-mi fie prea ușor. Îmi simțeam inima rupându-se în milioane de bucățele. Prietena mea cea mai bună și fostul meu iubit. Ce clișeu! Viața mea era plină de nenorocite de clișee. Și nici măcar cele bune! Nu, ceea ce primesc eu sunt tipi înfumurați, afemeiați și nenorociți și cățele de prietene! Ei se câștigaseră unul pe celălalt, dar mă pierduseră pe mine. Oare pentru ei merita? Pentru mine sigur nu.
Am recunoscut drumul spre casa Asului printre lacrimile ce îmi șiroiau pe obraz și mi-am mușcat buza ca să nu plâng și mai tare. Urma să ajungem acolo în câteva minute, iar eu nu știam nici măcar ce voiam să le spun în eventualitatea în care erau acasă. Pe lânga asta, arătam și oribil. Vor ști că am plâns. Mă cunosc așa de bine...N-am cum să le ascund asta! îmi tot repetam. Aproape i-am zis șoferului să întoarcă mașina, dar mi-am dat seama că aș fi cedat. Tocmai îmi promisesem că voi fi puternică și instinctul meu era să dau bir cu fugiții. Tipic. Până să apuc eu să-mi țin alt discurs motivațional, ajunsesem. Mi-am tras nasul, dorindu-mi să am un șervețel. Parcă citindu-mi gândurile, Naruto mi-a întins un pachet de șervețele. Mi-am suflat nasul atât de puternic încât cred că a ieșit și puțin suflet pe acolo.
- Ești gata, prințesă, sau vrei să te machiezi puțin? întreabă Naruto, strâmbându-se.
- Chiar așa oribil arăt?
- Mai oribil.
Am oftat și mi-am dat repede cu corector, cremă hidratantă, rimel și ruj. Mi-am pieptănat părul puțin cu mini-peria fără de care nu plecam de acasă și am încercat să zâmbesc. Nu arătam prea bine, dar măcar nu mai arătam ca o mumie. Eram destul de drăguță...Însă, destul de nu e niciodată de ajuns. Am coborât din mașină, trăgând adânc aer în piept și întrebându-mă ce naiba aveam de gând să le spun. Mai bine eram calmă, privindu-i urât și rostind o replică nașpa care să-i facă să se simtă rușinați de ceea ce sunt. Da, asta aveam de gând să fac. Naruto a ciocănit la ușa Asului, acoperind vizorul cu degetul. Eram sigură că n-ar fi deschis dacă ar fi văzut cine îl caută. Inima bătea să-mi spargă pieptul și speram din tot sufletul ca Naruto să se fi înșelat și Ino să fie la școală, iar playboy-ul care îmi furase inima să nu aibă nicio legătură cu ea. Însă, cum n-am fost niciodată prea norocoasă, ușa s-a deschis, iar în prag a apărut Asul, pe jumătate dezbrăcat și încruntat, iar în spatele lui am putut-o vedea pe Ino râzând și îmbrăcată doar într-o cămașă bărbătească. În momentul acela am simțit cum îmi ies la propriu flăcări pe urechi. Una era ca nenorocita aia să mă trădeze și să se culce cu fostul meu și o situație total diferită era ca ea să fie îmbrăcată cu cămașa lui și să rânjească la el ca o cățea în călduri.
- Ce dracului vreți de la mine? Urlă el. Dispăreți de aici!
L-am plesnit cu cea mai mare ură posibilă și, Doamne, cât de bine mă simțeam! L-am împins într-o parte și m-am dus direct spre Ino, ucigând-o din priviri.
- Cățea nenorocită! Am crezut că-mi ești prietenă și tu abia așteptai momentul să-mi iei locul.
- Știi ce? Și eu am crezut că-mi ești prietenă! Te-am sunat aseară. N-aveam unde să dorm și chiar am crezut că o să-mi răspunzi, dar probabil că nu am fost atât de importantă pentru tine. Ți-am lăsat o sută de mesaje! Le-ai ascultat măcar? mi-a zis ea furioasă.
- Nu, nu le-am ascultat, dar asta nu e o scuză să vii și să dormi la fostul meu iubit, ok? N-am auzit când m-ai sunat aseară, iar azi-dimineață eram în întârziere. M-am întâlnit cu Naruto în fața blocului și de atunci îmi spune cât de nenorocită poate să fie prietena mea cea mai bună! Și cred că s-a înșelat. Ești și mai lipsită de orice urmă de bun simț decât mi-a zis el!
- Scutește-mă! Asul a fost singurul care mi-a fost alături aseară. Altfel aș fi dormit sub un pod. Și dacă s-au întâmplat între noi lucruri care n-ar fi trebuit tu ești vinovată. Dacă mi-ai fi răspuns, acum n-aș mai fi fost aici! a strigat ea, fluturându-și amenințător arătătorul prin fața mea.
Am strâns din măsele și m-am apropiat tremurând de furie. Am prins-o de gulerul cămășii, zguduind-o cu toată forța și i-am spus apăsat:
- Vei regreta. Ți-o jur.
M-am simțit trasă de umăr în spate și mi-am înfipt mâinile și mai tare în bucata de material pe care o strângeam. L-am auzit pe Naruto țipând la As și când m-am uitat în spate cei doi se luaseră la bătaie. Ino încerca să-mi desprindă mâinile de pe cămașa ei. I-am făcut pe plac, i-am dat drumul doar ca să-i dau cel mai frumos croșeu pe care l-am dat în viața mea. Sângele a început să-i țâșnească pe nas și să-i intre în gura, iar a început să plângă. I-am distras atenția Asului, iar el l-a împins pe Naruto și a venit lângă Ino.
- Ce dracu e în neregulă cu tine?
- Da, ce dracu e în neregulă cu mine? De ce aș lovi-o pe fosta cea mai bună prietenă? Doar pentru că se culcă cu fostul meu iubit?
- Nu e treaba ta cu cine mă culc eu, Sakura. Ai avut grijă să nu mai existe nimic între noi. Și în niciun caz nu accept ca două fetițe răsfățate să se ia la bătaie și să-mi umple podeaua de sânge, ne-am înțeles? mi-a urlat el în față, apucându-mă de bărbie.
- Nu o atinge! a mârâit Naruto, ștergându-se la gură de sânge și șchiopătând.
- Ce naiba e cu gălăgia asta? întreabă cineva și mă trezesc privind fix în ochii lui Itachi. Ce se întâmplă aici? Parcă am intrat într-o telenovelă. Blondo, mai ușor cu țipatul! E un nas spart, nu cancer.
- Tâmpitul de frate-tu i-o pune soră-mii care se întâmpla să fie cea mai bună prietenă a Sakurei, l-a lămurit Naruto.
- Ah, Sakura! Draga mea, ce mai faci? Încă nu vrei să te culci cu mine?
- De data asta, Itachi, mă voi gândi serios la propunerea ta, am zis eu, încercând să par seducătoare.
Mi-am învârtit o suviță de păr pe un deget, mi-am îngustat privirea și am zâmbit direct spre Itachi care purta doar o pereche de boxeri. A părut luat prin surprindere, probabil nu se aștepta la un asemenea răspuns din partea mea. L-am auzit pe As înecându-se și am râs din adâncul sufletului. Știam că cea mai mare răzbunare era să fiu iubita fratelui său. Ce se putea mai rău de atât? Aș fi cumnata fostului meu iubit. Am râs și mai tare. Probabil înnebunisem, deoarece nu am cum să-mi explic de ce am reacționat așa cum am făcut-o. M-am apropiat de Itachi, mi-am trecut mâinile peste pieptul și abdomenul lui și l-am prins de banda chiloților. Am rânjit și l-am sărutat. Am simțit imediat cum mă lipește de el și l-am simțit atât de tare. Mă sărutam cu fratele fostului meu iubit cu care am vrut să-mi pierd virginitatea și pe care îl iubeam, iar Itachi era atât de....pregătit de acțiune chiar acolo, în fața tuturor. L-am auzit pe As înjurând și am răspuns la sărut și mai vioi. În fond, Itachi nu săruta deloc rău și simțeam o dorință atât de puternică de a-l face pe fostul meu să sufere, încât dacă n-aș fi fost virgină, cred că aș fi făcut-o chiar acolo cu Itachi. Eram condusă de ură și dispreț și nu mă împotriveam deloc. Simțeam că nu mă mai doare nimic, simțeam puterea și plăcerea fugărindu-mi prin vene, devenind una cu sângele meu. Voiam mai mult, mă hrăneam cu suferința Asului, aș fi dat orice să-l văd plângând de ciudă că nu el e cel care mă săruta. Mi-am dezlipit buzele de ale lui Itachi și am șoptit seducător:
- Vineri la opt?
Arăta chiar amuzant cu ochii măriți de surprindere și pregătit de acțiune. I-am dat adresa rapid, i-am făcut cu ochiul Asului care mă privea enervat și șocat, i-am sugerat lui Ino să pună ceva gheață pe nas și am ieșit împreună cu Naruto care se uita la mine de parcă aveam șapte capete. Mă simțeam puternică, simțeam durerea și furia amestecate într-un punct al trupului meu care pulsa, oferindu-mi siguranță, încredere în mine și dorința de a face dreptate. Cei ce au greșit să plătească, iar cei cei au suferit să zâmbească! îmi tot repetam. Acesta avea să fie motto-ul meu în viață de acum înainte. Sakura Haruno, fetița care se refugia în brațele oricui putea și fugea de problemele ei, dispăruse și lăsase în urmă o femeie puternică, inteligentă, demnă de respect și răzbunătoare.

Doar mie mi-a venit sa plang ?!