《 𝕀ℕ𝕊𝕆𝕄ℕ𝕀𝕀 》

Capitolul XVIII-Dispari și fugi

      __________________________   
                          

***

         Eren puștiul de 15 ani,despărțit atât de timpuriu de grandoarea copilăriei dulci de la o vârstă așa fragedă îl urma cu respect pe Căpitanul sumbru,misterios,priceput în materia lupții cu o gândire pe care rareori ar putea să o înțeleagă puștiul.Brunetul mărea și mai mult pasul spre intrarea biroului său.

        "Era furios?era enervat?sau vrea doar să mă mustre din nou?!" se gândi șatenul.

   Levi se opri brusc în camera sa,Eren se uita o clipă dând de o cameră spațioasă dar mai ales curată,ce se putea aștepta de la Căpitanul diviziei Armatei de Recunoaștere care mai este și conducător al brigăzii din care face parte dar și cel care poartă meritatul titlu de "Humanity's Strongest Soldier",perfecțiunea lui Levi din nou întrecea mentalitatea copilului.

       Scaunul așezat la locul lui chiar dacă ieșise în grabă ,hârtiile,rapoartele scrise negru pe alb zăceau frumos ordonate.

         Lumina străvezie pâlpâia ușor-ușor de la lumânarea pusă pe biroul de nuc lustruit,geamul deschis lăsa ca perdelele de un alb imaculat să se miște în fața celor doi băieți.

        Eren își muta chipul ușor înspăimântat  la caracterul secretos al lui Levi Ackerman dar și curios spre geam observând cum amurgul roșiatic era prezent alături de negrul nopții care era un nunanțator perfect pentru momentul prielnic de discuție al celor doi.Levi își sprijini mâinile palide pe pervarzul geamului inspirând adânc aerul curat al serii tomnatice.Scotea un oftat lung  mai apoi își muta chipul mort dar cu ochii ce îi sclipeau plin de interes spre tânărul Jaeger,îl tot urmărea cu privirea .Știa cum să îl abordeze dar și mai mult voia să îi știe răspunsul puștiului acestuia așa de interesant.

     Cu o voce calmă dar rece îl întreba pe șaten:

      -Jaeger trăim între ziduri așa-i?!

      -Da domnule!îi spuse rapid Eren,ughm. . .mă scuzați că întreb dar de ce spuneți asta?Într-adevăr trăim în aceste ziduri nenorocite dar suntem Armata de Recunoaștere,ucidem titani,ieșim în aceste expediții cu scopul  cunoașterii dar mai ales a libertații.Eu în afară de uciderea tuturor titanilor pentru. . .,strângea mâna stângă puternic la reamintirea morții mamei sale scoțând o respirație sacadată,mama mea  dar vreau să fiu liber!își muta pumnul stâng plin de devotament și înflăcărare spre inimă ,vreau să știu ce e libertatea nu vreau să fiu ca oamenii închiși între aceste cuști.Eu nu sunt o pasăre închisă în colivie!Dar Căpitane ce este cu întrebarea asta bruscă?

      -Băiete îmi place așa mult devotamentul tău dar să știi că această bărbăție nu te va duce la nimic bun.Recunoaște Eren aspiri spre absolut dar asta nu schimbă cu nimic posibilitatea de evoluție a ta între aceste ziduri ce te înconjoară chiar dacă vei fi ca un berbec ce se tot izbește cu coarnele de ziduri,își muta capul privind cercetător în zare cu un sentiment al naibii de superioritate pe care îl emana cu un singur gest ,Răspunde-mi la o întrebare.Cum se numesc animalele ce stau închise?

       -Ughm...Vite...NU!se enerva șatenul scrâșnind din dinți,Eu am venit în Corpul de Cercetare ca să schimb lumea asta.Căpitane ce e cu discuția asta deschisă acum?Nu vă simțiți bine așa-i?se enerva mai tare sentimentul său de mânie fiind ca un vulcan care în orice secundă ar sta să explodeze iar impactul cu lava cu oamenii prezenți va fi extrem de usturător prin vorbele sale impertinente,îl prinse pe brunet de umeri acesta fiind nevoit să se uite în ochii lui mari verzui și extrem de furioși ai lui Eren,Căpitane nu știți ce vorbiți,îi strângea umerii bărbatului își lăsa  capul în jos firele de păr șatene și rebele să îi acopere fața,nu știți poate dumneavoastră nu credeți în vise,în speranțe ,în idealuri sau măcar în mine,dar trebuie să credem în LIBERTATE.Oamenii au gândiri diferite dar unii au speranța și cred că noi am putea face ceva  de folos umanității.Nu îmi pasă de ce veți zice sau răspunsul pe care îl veți da dar am de gând să merg de unul singur pe acest drum și să lupt!