Love Me... When I Need《Zerrie》

X

Inca pot spune ca logodna mamei m-a lasat masca. Adica ... nu mi-as imagina-o cu un alt barbat inafara de tatal meu, dar totusi parca nu mi-as mai dori ca parinti mei sa se impace.

De cand a plecat mama, lucurile au luat diferite intorsaturi si parca nimic nu se mai leaga.

Stiu ce promisiune i-am facut lui Louis, ca ma voi mai gandi ... dar nu cred ca imi voi schimba decizia.

Nu inteleg cum Louis poate fi atat de intelegator in legatura cu logodna. Tot incearca de cateva zile bune sa ma convinga sa merg la acest "minunat" eveniment, care imi bantuie fiecare noapte printr-un cosmar sau pur si simplu prin diferite speculatii, pe care creierul meu nu inceteaza sa le creeze.

Prietenii mei imi spun exact ce imi spune si Louis, ma rog , toti inafara de Zayn. El a ales sa fie indiferent. Ori asta ori nu s-a plictisit ca Angel sa ii tot bage limba pe gat, Angel fiind una din prietenele bune ale lui Kate.

In clipa asta chiar ma intreb cum Kate nu a maturat putin cu Angel prin cantina. Felul in care acestea isi impart iubitii, in mod egal, ma face sa cred ca prietenia lor este una chiar stransa... dar dupa imi amintesc faptul ca Malik este innebunit dupa mai multe fete deodata. Cred ca fetele si-au dat seama ca nu au de ce sa se certe pentru Zayn, mai ales ca acesta are mai multe la fel ca ele.

Cu Zayn nu prea am mai vorbit de la ziua in care am dormit la el. Pur si simplu s-a evitat orice fel de discutie.

In schimb, m-am apropiat mai mult de ceilalti din grup. Harry a devenit brusc tipul fratelui mai mare care are grija ca surioara lui sa nu sufere. Louis pot spune ca este si el tipul fratelui mai nebun,  dar care are grija de surioara lui mai mica. Gigi este tipul surorii cu care poti discuta orice si care este in stare sa-l castreze pe tipul care o va face nefericita pe surioara ei. Liam este tipul tatalui protectiv cu pusca pregatita pentru pretendenti si care da sfaturi bune. Iar Niall? El este tipul mamei usor sarita de pe fix care pune tot felul de intrebari si care te indoapa cu mancare.

           -Kath... mai esti cu noi? spuse Niall miscandu-si mana prin fata mea.

           - Da... s-a intamplat ceva ?

           - Voiam sa vedem ce parere ai.  Spuse Liam luand o gura din cafeaua sa.

           -Am... e... super?spun sperand ca poate nu am fost intrebata cine stie ce.

           -Este vorba despre o cabana. Ne-am gandit ca vacanta de iarna sa o facem la o cabana, la munte. Vom fi doar noi. spuse Harry .

Ideea chiar nu parea rea. O vacanta la munte, departe de toata agitatia asta chiar parea excelenta.

         - Suna excelent. spun zambind la final.

          - Si... ai de gand sa vii la logodna ? Intreba Louis cu putina speranta.

Aceiasi intrebare de trei ori pe zi... Louis nu rateaza un moment in care sa ma intrebe de logodna.

            -Nu stiu...

Acelasi raspuns. acelasi "nu stiu ", rostit de aproape o luna.

Louis se rezuma doar la a isi lasa privirea in jos. Stia ca totusi este un subiect delicat. Iar faptul ca incerca pe o parte sa ma inteleaga si pe mine, insemna enorm.

Telefonul incepu sa sune, iar privirea imi cazu imediat pe apelant.  "Mama" . Degetul meu se muta pe ecranul telefonului si respinse apelul. Nu era prima data cand ii respingeam apelul. Ba chiar cred ca era a o suta oara.

Stiu ca gasca vazuse. Stiu ca erau si ei constienti de faptul mereu ii respingeam apelurile. Nu era prima data cand vedeau ca ii resping apelurile. Am lasat un oftat sa imi scape printre buze si m-am indreptat inspre iesirea din cafenea.

Vantul batea destul de tare afara si pot spune ca parca se potrivea cu starea mea sufleteasca.

Am inaintat,trecand printre oamenii grabiti, cu grija. Toti se grabeau, incercand probabil sa nu fie prinsi de ploaia ce avea sa urmeze. Faptul ca eram imbracata doar intr-un pulover nu ezita sa ii faca pe unii sa isi intoarca privirea inspre mine.

Chiar daca nu simt momentan frigul, sunt sigura ca pana ajung acasa il voi resimti. Aveam un drum destul de lung de parcurs pana ajungeam acasa.

         -Stai! se auzi un glas foarte cunoscut din spatele meu.

Zayn...

Nici nu am mai apucat sa reactionez, ca imediat acesta isi dadu paltonul jos si il aseza pe umerii mei, el ramanand doar intr-un pulover.

          -Nu era nevoie. spun uitandu-ma la el.

          - O sa racesti. Hai sa mergem . spuse el luandu-mi mana intra-sa.

          -Sa mergem ?

          - Da... Nu te las sa mergi singura la ora asta. E 9 si deja e intuneric bezna. Cine stie de ce obsedat poti da ? spuse el tragandu-ma dupa el.

Acesta era cu cativa centimentri inaintea mea. Din spate ma uitam la inaltimea sa impunatoare ce nu se putea compara cu inaltimea mea de un metru saizeci si patru.

         -Te mai holbezi ? spuse facandu-ma sa imi indrept privirea inspre pamant.

          -Doar ma gandeam. i-am raspuns si imediat l-am auzit oftand usor.

          -Spune tot. Spuse serios continuand sa mearga.

          -Poftim?

          - Spune tot ce ai pe suflet. Voi asculta si nu te voi judeca.

          - Pai...Totul e pe dos... logodna mamei cu tatal lui Louis... tata ma tot preseaza cu logodna si Louis face la fel. Dar eu nu pot...nu pot merge si sa ma prefac ca sunt in regula cu toate astea. Mama, pana acum cateva luni, imi era un model. Era persoana care doream sa devin. Dupa dispare din viata mea de tot si brusc dupa jumatate de an imi da mesaj, invitandu-ma la logodna ei. spun eu privind in gol.

Lucrurile sunt atat de ciudate ... eu, de plilda, sunt formata dintr-un amalgan de contradictii. Acum o jumatate de ora, daca imi spuneai ca voi ajunge ca Zayn sa ma conduca inspre casa si sa mai si vorbesc cu el despre tot ce ma framanta, as fi spus ca esti sarit de pe fix.

            - Stiu ca doare. spuse el atragandu-mi atentia. Sunt prea multe schimbari intr-un timp atat de scurt. Dar totul va fi bine.

         -Oare ar trebui sa merg? intreb cu un glas mic.

         - Probabil. Raspunse el, continuan sa mearga.

O liniste apasatoare se lasa si parca nu imi mai gaseam cuvintele.

"Probabil" ... probabil da, probabil nu. Malik, asta nu ajuta. As fi avut nevoie de parerea unei persoane care nu are nicio legatura cu toate astea.

          -Uite... spuse acesta oprindu-se. Stiu ca e greu. Stiu ca iti pui tot felul de intrebari si ca te gandesti ce ar trebui sa faci, dar asta depinde doar de tine. Daca as fi in locul tau, cred ca totusi as merge. Nu ar trebui sa rupi complet legaturile cu mama ta. Sunt unele lucruri in viata, pe care pur si simplu ar trebui sa le accepti. O sa fie greu sa fii acolo, langa ei, vazandu-i ca un cuplu, dar... nu uita! Eu, gasca, toti suntem alaturi de tine.Si noi am fost invitati la logodna. Daca e, vei sta cu noi. spuse luandu-mi ambele maini intre ale sale.

          -Multumesc... am spus si imediat l-am luat in brate.

Acesta paru putin surpins,  dar imediat imi intoarse gestul inapoi.