"Poate ca orasul nu este niciodata cel blestemat, ci oamenii care salasuiesc in el."
Genevieve nu s-a gândit niciodată ca parintii ei vor dispărea din viata ei atât de repede si ca toate sentimentele vor exploda in interiorul sufletului ei ca un vul...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*nu este editat
Ajunsesem în parcarea liceului, când niște pași apăsați se auziseră în spatele meu, apoi o mână mă apucă de cot.
—Vieve, stai puțin, începe Aiden, încă în echipamentului lui de lacrosse, plin de transpirație, dar care nu mirosea deloc urât.Cum se făcea că băieții niciodată nu miroseau urât, cărau parfum peste tot?
—Lasă-mă, Aiden, mormăi eu și mă zmuncesc.Nu mă crede nimeni, a facut-o intenționat,spun eu oprindu-mă la câțiva metrii.
—Doar lasă-mă să îți explic, te rog, zice privindu-mă printre firele de păr argintii, făcând semn spre mașina lui care se afla câțiva metrii depărtare de noi.
Oftez, iar Aiden mă privește insistent, apoi o iau înainte, urcându-mă în dreapta șoferului.Îmi pun centura, ignorând zâmbetul amuzat al prietenului meu.
—Genevieve, să știi că Jayce nu e un om rău, spune el la primul semafor, așteptând ca roșul aprins să se tranforme în verdele electrizant.
—Serios?Îi iei si acum apărarea?îl reped eu, foindu-mă în scaun, apoi mutându-mi privirea pe geamul ușor murdar.
—Jayce poate fi...dificil, continuă el fără să îmi bage în seamă întrebările.Da, e morocănos, e idiot, e imatur, e impulsiv, spune dând din cap, dar mai știu că nu face lucruri rele, e inteligent, calculat și ...ideea e că el astăzi, nu a încercat să te omoare, spune privindu-mă serios.Scara era șubredă, dacă nu o dădea de acolo, riscai să cazi pe ea și erau șanse să ne lovim amândoi, zice Aiden jucându-se cu degetul mare pe schimbătorul de viteze.
Oare așa să fi fost?Mă încrunt privind semaforul, iar cand acesta se face verde, Aiden pornește înainte, spre strada mea.
—Sunt sigur că tu nu mă crezi, dar Jayce nu îți vrea răul și cu siguranță nu ar vrea să îți facă ție rău, Genevieve, spune în timp ce vira pe străzi, umbrele copacilor trecând peste chipul lui palid, făcându-l să pară mai serios, atunci când mă privi din nou, cu ochii lui de un albastru marin.
Cumva ceea ce spusese Aiden, mă făcea să mă gândesc de două ori la ceea ce îi spusesem lui Jayce, iar brusc, mă simțeam ca o gogomancă. În ciuda amenințărilor lui Jayce, el nu mi-a făcut rău până acum, singurele lucruri violente pe care le-am experimentat cu el erau doar acele strângeri de mână dureroase și șocurile pe care le simțeam când mă atingea.Dar nu îl cunoșteam pe Jayce, iar el cu siguranță putea fi în stare de orice.
—Atunci de ce se poartă oribil cu mine?izbucnesc eu, iar Aiden zâmbește.
—Așa se poartă cu toată lumea, zice el, iar eu mă întorc spre el supărată.
—Le zice tuturor că nu au ce căuta în grupul vostru și că ar trebui să stau departe?zic înțepată.Nu îl mai înțeleg, câteodată se poartă normal, altădată e ca și cum am fi dușmani de moa...
