Povestea unui pusti [ FINALIZAT]

"16"

Situaţia de faţă mă depăşeşte, nu ştiu ce să cred. Oare chiar mă iubeşte sau doar sunt obiectul unei glume, să fie ceva normal printre bogaţi să întreţină relaţii cu persoane de acelaşi sex? Îhh îl urăsc, şi mai mult mă urăsc pe mine fiindcă am ajuns să îl iubesc. Cât de prost am fost ca să îl cred, sunt un copil idiot şi imatur, dar am 18 ani, sunt major doar în acte, în realitate sunt un copil de 10 ani pe care îl ademeneşti cu bomboane. Mă gândesc din ce în ce mai serios să îi zic să plece. Nu vreau să sufăr şi mai rău, dar ce o să îi zic fratelui meu, adevărul sigur nu pot să îl zic, o să ne omoare pe amândoi şi mai mult ca sigur se va certa cu el. Dominic e singurul care îl susţine când dă de greu. Promit că o să suport totul până îşi va termina treaba pe care o are în oraş. Şirul gândurilor mele este întrerupt de telefonul meu care sună ca un nebun.

- Damian ce faci, nu am mai vorbit de mult. Era vocea fratelui meu.

- Ah bine, tu?

- Ca de obicei cu munca, în ultimul timp am fost chiar ocupat. Cu şcoala cum te descurci?

- Destul de bine, am trecut toate testele cu peste 80 de puncte.

- Aha, se pare că meditaţiile cu Dominic dau roade.

- Ce pot să zic, m-a învăţat în 3 săptămâni ce nu am învăţat în 3 ani.

- Mă bucur pentru tine. Se pare că s-a ataşat de tine.

- Ha!? De unde a venit şi asta?

- Păi a zis că va sta mai mult pe acolo.

- Păi şi cu munca cum va face? E ditamai directorul.

- Fiindcă e director va lucra de acasă şi le va trimite prin fax sau curier, iar o dată pe lună va veni să verifice ce se întâmplă în companie.

- Aha. Zic eu dezamăgit, s-a dus planul meu cu rezistatul. Cred că o să ajung să dansez după cum dansează diavolul.

- Nu pari prea încântat. S-a întâmplat ceva?

- E puţin cam posesiv. Este mai rău decât un părinte care îşi face griji pentru copil.

- Aha. Doar îşi face grijă pentru tine. A trecut prin multe şi mă bucur că îi place să stea în compania cuiva.

- Cum aşa?

- A avut o copilărie mai grea şi se pare că l-a afectat. Nu îmi imaginam că va dori să locuiască mai mult de două săptămâni cu cineva.

- Aha. Deja sună interesant, dacă stau să mă gândesc eu chiar nu ştiu nimic despre familia lui.

- Şi se pare că ai şi o acţiune pozitivă asupra lui. Până acum trăgea secretara de el ca să îşi termine treaba, dar acum îi mai rămâne şi timp liber. Apropo poţi să mi-l dai la telefon, am tot încercat să îl sun dar are telefonul închis.

- Păi momentan nu prea poate vorbi.

- Ce! Ce a făcut? E bine? Sper că nu e la spital?

- E oarecum bine. A prins o răceală şi acum are febră destul de mare şi zace în pat.

- Aha. Bine că e doar atâta. Dacă e pe mâinile tale atunci nu îmi mai fac grijă.

- Dam.

- Vorbim mai încolo. Trebuie să închid, o să intru în şedinţă. Când se trezeşte să îmi dea un mesaj şi o să îl sun când pot.

- Ok. Paaa!

- Paa!

După ce i-am închis fratelui meu mi-am continuat misiunea, iar timpul abia dacă trecea, parcă ar fi vrut să se oprească în loc, că eu să admir fiecare părticică a bărbatului care stătea în faţa mea răpus de febră şi aproape dezbrăcat. Priveliştea era chiar frumoasă, dar voiam ca acest coşmar să se termine.

Este 22:30 se pare că febra i-a scăzut. După tot efortul depus azi, ar fi fost şi cazul. Acum îl las să se odihnească, şi mie mi-ar prinde puţină odihnă, a fost o zi extenuantă, abia mai pot să îmi ţin ochii deschişi, dar până nu mă asigur că diavolul nu mai arde nu o să pot să dorm liniştit, aşa că o iau încet spre camera mea.

Când am intrat în camera Dominic era lângă uşă sprijinindu-se de perete, mai mai să cadă când am intrat eu.

- Ce naiba cauţi în picioare. Îi spun pe un ton autoritar.

- Aşa te porţi cu un om bolnav? Îmi răspunde pe un ton nevinovat.

- Dacă eşti bolnav atunci stai în pat.

- Mă întorc după ce fac un duş, nu mai suport să stau aşa. Lăsându-se pe mine pentru a-l sprijini să ajungă în baie.

Văzând că nu are rost să mă împotrivesc îl ajut să intre în baie, şi cu omul abia se ţinea pe picioare, a trebuit să fac şi eu dus împreună cu el. Se pare că acest dus i-a cam priit, dacă se poate numi dus, fiindcă tot timpul a stat lipit de mine şi sărutându-mă pe gât, dar nu a fost în stare să facă nimic mai mult. După dus ne-am dus în camera lui, deoarece la mine nu mai aveam ce lenjerie să îmi pun pe pat fiind obligat să dorm în camera lui, şi ne-am pus să dormim. Toată noaptea a stat lipit de mine ţinându-mă în braţe, chiar nu-l înţeleg, nici pe mine nu mă înţeleg.