Povestea unui pusti [ FINALIZAT]

"15"

Când am ajuns acasă se pare că îmi revenisem, puteam să mă mişc din nou, deşi tremuram de frig. M-am dus direct în baie şi am dat drumul la apă caldă în cadă. După câteva minute cada era plină iar eu mă relaxam şi îmi studiam vânătăile, care erau cam multe. Diavolul intră şi el în baie, îşi dă jos hainele, lăsându-le să cadă pe podea, şi se bagă în cadă cu mine, când am dat să mă ridic şi să ies, m-a apucat de încheietura mâinii şi m-a tras înapoi. Stăteam aproape în poala lui cu spatele la el, şi cu mâinile lui încolăcite în jurul meu, şi-a sprijinit fruntea de capul meu.

- Am vrut să te sun, îţi jur.

Aştepta ca eu să reacţionez, dar nu am mai zis nimic.

- Când am lăsat maşina la aeroport mi-am uitat în maşină telefonul. Am încercat să fac rost de numărul tău de telefon, am încercat, dar fratele tău a zis că nu mi-l dă fiindcă sunt ameţit şi nu-l merit.

Linişte totală, aştepta să i le întorc, dar eram prea obosit.

- Iar Ino m-a tot sunat la birou şi m-a tot bătut la cap să ne vedem, ea nu înţelege că pentru mine nu prezintă nici un interes, în seara asta am fost să lămuresc lucrurile, sper că a înţeles de data asta că nu pot să am o relaţie cu ea. Vocea lui era aproape stinsă, îi părea rău.

Văzându-mi nepăsarea, mi-a dat drumul, iar eu m-am ridicat din cadă, iar după ce m-am şters m-am făcut comod în patul meu şi cum am pus capul pe pernă am adormit.

Somnul meu a fost destul de liniştit, dar ceea ce m-a trezit a fost un strănut, şi nu, nu era al meu, dar s-a auzit de lângă mine. Când îmi deschid ochii, în dreapta mea se afla Dominic, care era tot roşu, ardea. Mă întorc spre el şi încerc să-l trezesc, dar nici o şansă, avea febră, aşa că nu l-am mai împins din patul meu aşa cum gândisem cu câteva momente în urmă. Se pare că ploaia de ieri i-a cam dat bătăi de cap. Nu mă gândeam că o să facă de la atâta lucru febră. Şi uite aşa m-am pricopsit cu un diavol bolnav la mine în cameră, în patul meu.

Toată ziua am stat şi l-am supravegheat, am stat cu un bol cu apă rece şi îi schimbăm la jumătate de oră compresele, probabil dacă stăteau mai mult de atât pe el în cel mult o oră se uscau complet. Între două comprese mai trebuia să-mi fac şi ceva de mâncare, de ieşit din casa nici nu putea să fie vorba, îmi era frică că la întoarcere îl găsesc mort. Lenjeria de pat am schimbat-o şi pe aia de 3 sau 4 ori, fiindcă transpira în ultimul hal, l-am tot răsucit dintr-o parte în alta a patului, a fost chiar amuzant dar destul de greu, iar hainele i le-am dat jos şi l-am lăsat doar în boxeri. Mă întreb dacă nu sunt eu prea milostiv şi îi port prea mult de grijă după tot ce mi-a făcut. Şi încă nu mi-a zis de ce a trebuit să plece pe neaşteptate. Între timp m-a sunat Mello să vadă ce fac, se pare că telefonul meu antic pe care îl ţineam pentru urgenţe de genul, nu mă dezamăgeşte, fiindcă ieri seară Dominic la captat şi pe el în acţiunea de căutare a mea, iar acesta începuse să facă mişto de acţiunile individului.

- E a doua oară când Dominic o lăsa pe Ino cu ochii în soare pentru tine. Îmi spune foarte amuzat de situaţie.

Nu am avut ce să îi răspund aşa că a continuat.

- Să-l fi văzut cum s-a ridicat de pe canapea şi a plecat după tine. A fost un moment perfect de Hollywood. Dar ce ai avut de nu te-ai dus acasă? Încă nu poţi să accepţi că el chiar te iubeşte?

- Dacă m-ar fi iubit nu mă pune în toate situaţiile de rahat.

- Şi dacă nu a fost cu intenţie?

- Nu vreau să mai discut acest subiect.

- Bine, bine. Atunci ce îţi face iubi.. adică prietenul?

- A căzut lat. Are febră şi îl păzesc ca pe un copil. Îi răspund nu prea încântat de situaţie.

- Deci îţi pasă de el, prin urmare îl iubeşti.

- Nu vreau să moară la mine îi casă.

- Da da. Te las să ai grijă de el. Paaaa

- Pa! Şi îi închid până să mai apuce să mai zică ceva.