Antiexemplu

Capitolul 11

I don't wanna hide no more

I don't wanna lie no more

Now that I found you

Imma let you get the best of me. 

Racer

O găsesc pe Seiya dormind buștean, cu toate că e doar ora zece și jumătate. Încă nu reușesc să înțeleg cum a devenit atât de conștiincioasă. Pun trandafirul pe pat lângă chipul ei care-mi taie respirația. Mă așez pe marginea patului ei și o privesc cum respiră. Are un somn atât de liniștit iar chipul ei e atât de senin. Nu e încruntată ca în zilele în care obișnuiesc s-o enervez. Poate ar fi mai bine să mă mut totuși.

Îmi dau seama, pentru prima dată, că sunt o persoană toxică pentru ea. O supărare în plus. Un ghimpe-n talpă. Și poate că mă place, dar nu e suficient încât să mă suporte, așa nenorocit cum sunt.

Știu că sunt un derbedeu și că nu merit o fată ca ea, un chip de înger. Dar o vreau cu atât mai mult. Și pot s-o vreau și fără s-o iubesc. Tot ce e interzis, eu vreau. Iar ea e în topul listei unui depravat ca mine. Vreau să ating ce e de neatins. Vreau să gust fructul interzis. Vreau să am imposibilul. Vreau tot ce nu am voie.

Seiya mă surprinde și deschide ochii dar nu se sperie. Mă privește senin cu ochii blânzi ca ai unei porumbițe. Fără vorbe. Fără înfruntări. Fără grimase. Intensitatea momentului îmi face inima să bată puțin mai repede.

— Îmi pare rău, îi spun aproape șoptit, cu un glas răgușit și încurcat ca un lanț ruginit.

Îmi pare rău, repet în gând. Nu am mai încercat niciodată aceste cuvinte. 

Seiya observă trandafirul lângă ea și se ridică în șezut. Ia trandafirul și îl miroase.

— Mulțumesc, îmi spune cu ochii încărcați de somn.

Nu mă așteptam la această mulțumire sinceră. Privirea ei caldă îmi încălzește sufletul.

— O să plec mâine dimineață, îi spun deși chiar nu-mi doresc asta.

Sunt decis că așa e mai bine. E singura fată care nu merită bătaia mea de joc.

— Nu pleca, îmi spune cu ochi melancolici.

Își apropie mâna de mâna mea și o mângâie cu o grație îngerească. Privirea ei inocentă ca o fecioară mă captează și mă înlănțuiește strâns. Nu reușesc să înțeleg cum uneori e atât de pură și captivantă iar alteori e o adevărată tornadă.

Am crezut că nu aud bine, că simțurile mi-au slăbit, ca de fiecare dată în prejma ei. Mă întreb chiar dacă nu mi-a pus Devin ceva în băutură și acum halucinez, pentru că nici într-o mie de ani nu m-aș fi așteptat ca ea să-mi ceară să rămân.

— Putem să ne înțelegem. Putem fi prieteni, spune Seiya stricând vraja.

Hmm?!

S-a dus dracu' tot filmul meu.

— Dacă vrei un prieten, cumpără-ți un câine! răspund iritat.

În doar o secundă reușește să mă scoată iar din sărite. Mă ridic de pe patul ei instant. Mă străduiesc din răsputeri să nu scap vorbe grele. Înjur printre dinți și o tai la duș unde încerc să mă calmez.