Destiny (Harry Styles fan fiction)

Capitolul 22

 Am tresarit deschizand ochii cand am auzit un sunet strident care l-am deslusit imesiat ca fiind un claxon de masina.M-am uitat si jur incercand sa-mi dau seama unde sunt...

  Nu pot sa cred...adormisem....

  Klaus imi daduse si mie o sarcina in sfarsit dupa multe discutii contradictorii.Imi daduse ceva ce nu implica pistoale, moarte sau politie.Sa bifez niste amarate de casute.Acum mi-am dat seama intradevar ca Klaus este chiar un ciudat...Nu are voie nimeni necunoscut sa treaca pe pista lui sau sa se intreaca fara o programare.Iar cei care nu-mi apar mie pe lista nu se pot programa si trebuie sa faca un fel de cerere.Mie una mi se parea o pierdere de timp dar Klaus spunea ca numai asa puteam sa pastram ordinea si sa nu fie neintelegeri pe pista.In schimb cand aveau programare aveau dreptul sa faca orice pe pista de la batai pana la sa-si bea ceaiul.

 Pe mine ma pusese sa stau intr-un fel de chiosc si sa fac programari...

  Am revenit la realitate cand am primit un alt claxon de la soferul nervosc care se oprise in dreptul ferestrei mele prin care ar trebui sa comunic cu ei.

  -Da?Am spus eu incercand sa par cat mai neadormita posibil dar desi ma vazuse dormind deci era practic de geaba.

  M-am uitat mai bine la cel din fata mea si mi-am dat seama ca era tipul ala mascat pe care il mai vazusem si ma facusem de ras ca disperata strigandu-l ca pe fratele meu mort...mda... 

  -Vreau sa fac o programare!A spus el.

  Avea vocea groasa si abea acum mi-am dat seama ca nu semana delo cu a lui Jeremy.

  -Sigur!Am spus eu luandu-mi caietul si facandu-mi treba.

  Nu era intocmai ceva greu de facut, desigur trebuia sa am grija sa nu incurc orele si datile, ultima data cand am incurcat a fost o mare neintelegere si s-au cam luat la bataie participantii.Dar asta nu s-a intamplat decat odata.

  De atunci am fost mai atenta.

  -Gata!Am spus eu si i-am inmanat un fel de adeverinta.

  -Multumesc!Hei, tu nu esti cumva a lui Styles?A intrebat el brusc.

  -Aaa, ba da!Am spus eu.

  -Ce mai face?M-a intrebat el.

  -Nu stiu!I-am raspuns eu cat se poate de sincer oftand.

  DIN PERSPECTIVA LUI HARRY

  Mi-am dat ochii peste cap stresat cand melodia a inceput sa cante iar.Trecusera 1800 de km si noi aveam un singur CD iar melodiile se repetau la nesfarsit.Juc ca imediat ce ajung la un hotel cu internet o  sa-mi descarc o mie de melodi!

  Louis si Alex au inceput sa cante si ei.Oamenii astia nu sunt normali?E a o suta oara cand canta melodia asta iar ei nu sau mai plictisit.Jur ca Matt imi era cel mai agreabil in momentul de fata.

  -Daca mai cantati odata jur ca o sa pun mana pe pistol si o sa va fac cate o gaura in cap!Am spus eu nervos.

  -Nu fi asa magar Styles, ne distram si noi!A spus Alex.

  -Mda...ati putea sa va distrati voi urmaritilor general si in liniste?I-am intrebat oprind muzica.

  Tot drumul nu am facut decat sa ascultam glumele tampite ale lui Louis despre politie si plangerile lui Alex.

  Matt mai scotea din cand in cand un cuvant dar in rest statea doar pe laptopul lui verificand traseul.Incepea sa-mi placa de el, isi facea treaba in liniste.