Destiny (Harry Styles fan fiction)

Capitolul 18

Destiny2

Am tras adanc aer printre dinti incercand sa oporesc lacrimile care parca nu vruiau sa se opreasca.

Nici nu stiu de ce plângeam. Stiam adevarul!Imi dacusem seama ca nu se ocupa cu ceva intocmai curat dar mergem pe ideea ca daca nu aud nu-i adevărat.

Dar nu ma durea cu adevărat asta ci lucrul care ma durea cel mai tare in momentul acesta erau lacrimile lui Harry.

M-am uitat la fata lui. Ma privea temator si lacrimile straluceau in ochii lui verzi.

Ma simteam atat de prost in momentul asta. Ca un copil mic care nu se poate opri din plâns nici dupa ce e iertat si alintat de mamica imediat dupa o cearta. Incercam sa vorbesc, sa-i spun sa se linisteasca, sa nu-si faca griji, sa-i spun ca il iubesc dar pur si simplu nu puteam.

Nu puteam sa vorbesc, simteam ca si cum un nod Imi este pus in gat si Ma sufoca.

-Iubito, eu nu te oblig, poate ti-e mai bine fara mine...

-Ce?!Am reusit eu pana la urma sa intreb si el a tresarit tacand.

-Am nevoie de tine!A fost tot ce am reusit sa spun in aceste circumstante.

Cum sa-mi fie mai bine fara el?Asta e o prostie!Singurul lucru care m-a tinut in viata perioada asta a fost el.

Defapt nu numai ca m-a tinut in viata dar el m-a readus dupa atata timp in care am ratacit pe cai incurcate.

El a fost calea mea!Poate ca aceasta cale pe care am ales sa merg duce la iad...dar aleg sa o urmez doar de dragul frumusetii drumului.

Harry mi-a prins imediat soldurile cu mainile lui puternice si mari trecandu-ma la el in brate.

Mi-am incolacit picioarele in jurul taliei lui iar acesta m-a presar de corpul lui masiv lipindu-si fruntea de a mea si privindu-Ma in ochii.

Respiratia lui calda m-a lovit in fata impreunandu-se cu a mea si dandu-mi fiori pe sirea spinarii.

-Te iubesc!A spus el.

-Si eu te iubesc!Am spus mai sigura pe mine ca niciodata.

-Vrei sa vi cu mine?M-a intrebat el Putin temator.

-Fi sigur!Am ranjit eu lipindu-mi buzele de ale lui.

Acesta m-a sarutat apasat intr-un mod disperat incat aproape mi-a luat rasuflarea dar asta nu m-ar fi deranjat. Nici nu stiu de ce acceptasem fara ca macar sa ma gandesc. Adevarul e ca daca Harry mi-ar cere chiar si un lucru imposibil as accepta sa incerc doar de dragul lui.

M-am asezat înapoi in scaunul meu si mi-am pus centura asa cum mi-a indicat Harry.

Parea mult mai bine si mai increzator defapt asa paream si eu, doar ca diferenta dintre noi e ca el fac pariu ca era cu adevarat increzator in timp ce eu cu greu ma abtineam sa nu tip de spaima a ceea ce urma sa vad si defapt mai bine zis in ce urmeaza sa particip.

Il iubesc pe Harry si il iubesc cu tot ce e el deci trebuie sa-l accept.

Harry a luat in mana hotarat statia de emisie receptie sau cum dracu s-o numi porcaria aia enervanta de bătaie si seamana cu o jucarie de copii si a spus apasand pe butonul pentru microfon.

-Incepem!A spus el tare pe un ton hotarat. Niall pleaca, restul pe pozitii cum ne-am grupat!A spus el si mi se parea ciudat de serios avand in vedere ca suna ca si cum ar juca un joc de cucerire pe calculator.

Masina galbena a lui Niall a plecat imediat si restul s-au invartit in jur pozitionandu-se in fata sau in spatele nostru.

-Esti sigura?M-a intrebat el uitandu-se la mine in timp ce strangea volanul masinii puternic in maini.