Destiny (Harry Styles fan fiction)

Capitolul 5

Am deschis ochii.Soarele intra din nou printre peredele, e o noua dimineata.M-am ridicat din pat somnoroasa si dupa un dus rapid m-am imbracat si am coborat jos unde erau Harry, Zayn, Louis, Liam si George.

-Neata!Am spus eu.

-Hei!Au spus baietii.

M-am asezat pe un scun langa Liam.

-Niall cum se simte?Am intrebat.

-Nu vrei sa sti, e plin de bube!A ras Liam.

-Ce faceti acolo?i-am intrebat eu vazand ca stau cu nasul in laptop si nu ma baga in seama.

-Aaa, nimic!A spus Harry inchizandu-l repede inainte sa apuc sa ma uit.

-Ce aveti voi de gand?Am intrebat eu, era clar ca puneau ceva la cale.

-O sa vezi tu !A spus Louis razand.

-Hai ma ... spuneti-mi!M-am rugat eu de ei.

-Nup, asa nu va mai fi amuzant!

Am tacut si i-am lasat in planurile lor malefice.

-Eu plec!L-am auzit pe George.

-Pai incepem abea peste o ora!

-Da, dar am antrenament.

-Ok, ne vedem la scoala!Am spus dar acesta a si plecat.Hmm, e ceva dubios cu el.

Mi-am scos telefonul si i-am trimis mesaj lui Claire sa vina la mine.Nu inteleg de ce aveau frica asta de baieti.I-am trimis mesaj doar ei findca nu aveam numarul celorlalti.In cinci minute s-a auzit o bataie in usa si m-am dus sa deschid incercand sa ma feresc din calea cerealelor aruncate de baieti.

-Buna!A spus blonda cu un zambet imens pe fata.

-Hei, hai inauntru!

Am luat-o de mana tragnd-o in bucatarie.Fata ei s-a schimbat imediat ce ia vazut pe baieti.

-Hei baieti, ea e prietena mea Claire!Am spus eu bucuroasa.

-Nu cred, ai prieteni!A exclamat Harry ducand mana la gura.

-Taci Styles sau o sa-ti indrept parul ala cu mainile mele!Am spus eu.

Baietii au salutat-o si chiar s-au comportat bine cu ea.Pana la urma satula de discutiile baietilor mi-am luat prietena si am urcat in camera mea.

-Nu pot sa cred!A spus ea aruncandu-se in pat.

-Ce?

-Vedetele, ma cunosc!Am spus ea iar eu am izbugnit in ras.

-Hei, nu rade de mine!A spus ea aruncandu-mi o perna in fata.

-Cine e el?A intrebat Claire luand de pe noptiera o poza cu fratele meu.

-Hmm, pai e fratele meu!Am spus eu.

-Si el unde e?

-A murit!Am spus incet.

-Imi pare rau!A spus ea vizibil socata.Esti bine?Ma intrebat.

-Daca ai sti a cata oara este cand aud intrebarea asta!Am exclamatDa, sunt bine,asta e viata mea si daca asa vrea destinul sa fie...

Acesta ma luat in brate fara sa mai zica nimic.

E atat de bine sa nu continue cu intrebarile, in momente ca astea nu ai nevoie de cuvinte, ai nevoie de afectiune.

***

Am ajuns acasa dupa o zi lunga de scoala.George nu a intrat bine in casa ca a si fugit la el in camera.Se intampla ceva cu el si nu vrea sa-mi spuna, l-am intrebat toata ziua.Si cand credeam ca am un prieten, ma paraseste si el.Am simtit din nou acea duere in piept si nu inteleg de ce dar chiar ma durea raceala dintre noi.Am luat o gura din paharul de apa si l-am pus inapoi pe masa jucandu-ma cu el.Eram singura in bucatarie de o jumatate de ora Anne era la servici.