Licitația

Capitolul 18

Dimineața era răcoroasă. Adonis se trezise mult mai devreme decat Troia. Soarele inca nu răsărise, insa el se simțea plin de energie, in ciuda nopții grele pe care o avuse. Coborase treptele de la etaj si intrase în bucătărie unde întâlnise doi paznici care făceau cafea. Il salutaseră, însă nimic mai mult, caci in ciuda înălțimii lor, Adonis le inspira teamă.

Paznicul cel inalt, Jerry era numele lui, daca își amintea corect Adonis, il privea atent si ii analiza fiecare mișcare. Ieșise din bucătărie iritat de privirea acelui bărbat, si ieșise afara in aerul răcoros. Ii plăceau diminețile. Înainte ca soarele să răsară statea și ascultă zgomotul nopții, care in mod surprinzător il calma. Nu își putea da seama ce simțea în ultimul timp, luciditatea de care dadea dovadă de obicei incepea sa pălească, iar el era deranjat. Iesise afara in intuneric si se lasa invaluit de racoarea noptii si a rasaritului care inca se chinuia sa apara, Cateva stele ae mai vedeau pe cer iar Adonis le urmari atent. Desi nu isi dorea sa recunoasca avea nevoie de o detasare de la utina sa zilnica ce il facea sa devina un robot. Cu toate ca nu depasise pragul de treizeci de ani, se simtea mult mai batran decat era de fapt.

Zece minute mai tarziu se afla in fata celulei lui Silvie privind inauntru. Nu era surprins de faptul ca era treaza. Femeia arata traznet, insa peretii capitonati o faceau sa para o maniaca. Adonis nu putea uita ca ea chiar era una. Deschise usa celulei si intra, apoi incuie usa din nou in urma lui. Silvie nu spue nimic atunci cand Adonis se aseza pe pat langa ea insa deschise ochiul stang si il urmarise cum se aseaza incet. Cateva minute nu spusera nimic, apoi Silvie mormai ceva si ii atrase atentia lui Adonis.

-Nu ai de gand sa spui nimic? Ai venit pana aici sa privesti in gol?

Adonis nu spuse nimic doar privise peretele din fața lui ignorand-o. Silvie il privea cu coltul ochiului.

-Daca vrei din nou sa imi pui intrebari enervante ar trebui sa stii ca eu nu sunt femeia potrivita careia sa ii pui intrebari, Probabil ca inocenta si nevinovata ta Troia stie mai multe decat stiu eu sau oricine altcineva, spuse ea iar Adonis continua sa o asculte. La urma urmei, ea a fost cea care a trecut prin mainile atator barbati, spuse ea si Adonis isi incleste ,maxiarul si stranse pumnii vizibil enervat.

Gandul ca Troia mai fusese atinsa si de alti barbati era si asa suficient de tulburator pentru el, nu ii placea sa mai auda pe altcineva spunand asta. Silvie il enerva, insa spunea unele lucruri importante. Nu se gandise pana in acel moment, insa Troia chiar il putea ajuta. Datorita trecutului sau intalnise oameni pe care Adonis ii cauta de mult timp. Silvie il privise cu interes.

-Un multumesc ar fi suficient, spuse Silvie catre el, insa el o ignora si se ridica.

Nu ii spuse nimic, doar o privise cateva clipe apoi se intoarse si iesi din celula ei lasand-o singura, doar in compania paznicilor care nu erau foarte sociabili cu inamicii lui Adonis. Cand iesise afara, soarele rasarise, insa vremea nu era foarte prietenoasa, caci norii prevesteau o furtuna. Intrase din nou in casa, si urca grabit treptele pre camera sa. Deschise usa incet pentru a nu o trezi pe Troia. Exagera, isi spuse el. Se comporta ca un iubit al unei fete din liceu. Se temea de gandul ca s-ar putea sa o trezeasca, nu era in pericol de a fi mustrat de ea. Insa ea nu ii simtise prezenta, caci continua sa doarma. O privise de la distanta. E ridicol, isi spuse el. Se comporta nebuneste, Se apropie de pat si se aseza pe marginea lui si o privise cum doarme. Facea asta de fiecare data cand avea ocazia. Genele sale lungi ii acopereau ochii ca o panza de paianjen si se simtea dezarmat. Tot ce facuse in viata lui de pana atunci il conduse la ea, sau o conduse pe ea la el, caci gandurile ii erau incetosate de imaginea ei, de trupul ei si de putinele amintiri pe care le avea cu ea.

Toate erau insa doar o ceata, un vis care nu parea sa faca parte din lumea lui reala, singurul lucru care ii demonstra contrariul era eam dormind pe perna lui cu parul imprastiat pe umeri. Intr-un impuls de moment ii atinse o suvita de par de pe umar si il dezgoli. Se intoarse spre el si ii oferi cel mai placut zambet pe care cineva i-l daruise, iar inima lui se oprise. Nu meritam nu merita acel zambet pe care ea il afisa. Il privise confuza in imp se isi freca ochii cu palmele si casca.