Licitația

Capitolul 16

Nopțile ce urmara adusera furtuni puternice. Cu ochii deschisi, Troia urmarea fiecare fulger ce brazda cerul, si stranse in brate plapuma albastra. Lipsa lui Adonis era mai înfricoșătoare decat prezența lui, caci atunci cand el lipsea, teama de altcineva ii făcea sângele sa ii înghețe. In mod straniu, se simtea protejata într-o oarecare măsură de Adonis, caci nu ii facuse rau precum ceilalti. Își amintise de Axel si stomacul i se întoarse.

Acel nenorocit merita ceva mult mai dur decât moartea, caci moartea era o iertare, iar el nu merita acel privilegiu. Se întoarse pe cealaltă parte si privi cum lumina tunetelor forma pe perete umbre stranii. Nu putea adormi, caci zgomotul de afara nu o lasa sa închidă ochii, dar se ridică și se rămase pe marginea patului privind in gol. Ușa spre baie era deschisă și intră închizând ușa in urma ei. Gandurile ce o urmăreau deveniseră o obsesie, nu isi mai putea scoate din minte modul in care Adonis o atinse.

Dupa ce se spala pe față in incercarea de a se revigora, se întoarse în camera unde îl găsi pe Adonis tăvălit in pat, cu mana atârnând pe podea. O arsura ii deranja stomacul la vederea lui, insa nu se apropie de el, ramase in pragul ușii si il privise ca pe un animal rănit.

Ocolise atentă patul si se ferise de el, până ce ajunse la fereastra, si in scurtele momente in care cerul era luminat de fulgere îl privea cum dormea. Nu îl auzise cand intrase in camera, doar aparuse acolo.

-Dumnezeule! Mormăi ea si isi prinse mainile de tâmple.

Nu știa cine era el, nu mai știa cine era ea, insa modul in care o trata ii făcea gândurile sa se schimbe, si nu isi dorea asta. Il ura, cu siguranță îl ura, insa se comporta ca si cand nu o facea. Se ascundea bine, constată ea după câteva momente.

-Stai lângă mine, spuse Adonis iar ea tresări.

Ramase pe loc și îl privi încercând sa se asigure ca nu vorbise in somn, insa el isi intinse mana si ii arata locul de lângă el.

-Nu ma face să aștept, spuse el enervat.

Troia inspira, apoi se aseza în pat langa el. Nu il atinse, nici el nu o atinse, insa știa ca este acolo si acest lucru nu o lasa sa doarma. Se simțea mai bine decat singură. Nu credea ca era posibil sa se simte in siguranță langa cineva ca el, insa langa el parea ca multe lucruri sunt diferite.

***

-Nu poti sa fugi de ceea ce esti West, marai Silvie din spatele gratiilor.

Stranse gratiile in maini si isi lipi capul de ele uitandu-se la Adonis asemenea unui om care cauta libertatea acolo nu o poate gasi.

-Ai profitat de ea, nu-i asa? intreba ea cascand ochii. Asta ai facut.

Adonis o ignora, caci de la aceasta femeie nu poutea obtine nimc fara santaj sau amenintari, iar el nu avea dispozitia necesara sa încerce macar sa puna câteva întrebări, caci femeia se indrepta spre pierzanie fara ca el sa aiba o contribuție la asta.

-Sa incerc altceva? Intreba unul dintre bărbații de langa Adonis. Nu colaborează, continuă el.

Imaginea lui Axel chinuind-o pe Troia îi dădea o mare durere de cap pe care nu o putea înlătura absolut deloc. Isi scutură capul si isi freca tamplele, dar nu scapa de ea.

-Unde este Axel, mai intreba Adonis inca o dată, iar Silvie il privise de parca auzea acea intrebare pentru prima dată. Nu imi pune nervii la incercare! Urla Adonis enervat si lua cuțitul din mana bărbatului de langa el. Deschide ușa, spuse el enervat.

Barbatul deschise ușa si Silvie rase in hohote.

-Nu ai putut rezista, nu-i asa?

Chipul ei arăta o disperare mascată, iar ea incerca prin orice mijloace sa il convinga pe Adonis ca nu se teme de el. Insa el stia adevărul, îi simțea panica din spatele siguranței de care incerca sa dea dovadă.