Contractul etern

Un secret ascuns sau o iluzie?

Era atăta linişte încât îmi auzeam propia respirație,totul era atât de întunecat încât nu puteam vedea absolut nimic,corpul meu era atât de greu încât nu puteam nici mâcar să mişc un deget.

"T-sta--Ci--"

Pot auzi pe cineva,dar nu înțeleg ce spune. Vocea îmi pare cunoscută dar nu ştiu cine e.

"Ci--y"

Ochii mei încep să se deschidă încet,bezna totălă dispărând puțin câte puțin totul luând un contur.

"My Lady"

Vocea asta,trebuia să ştiu eu,e a lui Sebastian. Odată ce deschid ochii complet,demonul se apropie de fața mea şi îşi lipeşte fruntea de a mea.

"Încă ai temperatură. Trebuie să mânânci ceva apoi să îți iei pastilele"

Pastile? A da,acum că stau să mă gândesc nu prea mă simt bine,abea îmi simt corpul. Ce s-a întâmplat? Îmi amintesc doar că eram în biroul meu.

"Ai prefera să te odihneşti întâi?"

Ştiu,ştiu. E îngrijorat pentru mine,simt asta în vocea lui iar privirea îl dă de gol că e îngrijorat.

"D--a" am reuşit să spun cu greu în timp ce îmi tremurau buzele.

Înainte de a închide ochii pentru a mă odihni,Sebastian imi oferise un zâmbet cald care mă face mereu să mă simt în siguranță. După ce am închis ochii,am simțit o senzație ciudată,Sebastian mă săruta pe frunte. Jur,demonul ăsta mă calcă pe cel mai sensibil nerv dar uneori e atât de gentil încât îmi vine să îl omor.

"Eşti demonul ei,ar trebui să te asiguri că e în siguranță"

Vocea asta,e a lui Natsuno.

"Ştiu,îmi pare rău" spuse Sebastian

"Mi-ai promis că îmi vei proteja fiica dacă voi deveni una din subunitățile tale,eu mi-am ținut promisiunea,ține-o şi tu pe-a ta,Sebastian"

"Da, Margaret"

Fiica mea? Margaret? Protejat? Natsuno...e mama? Nu...probabil totul e în capul meu. Mama a murit într-un accident.

"Poate eşti stăpânul meu dar nu uita,pe lângă condiția de a proteja pe Ciel am mai avut una."

"Nu am uitat. Nu se va mai întâmpla asta."

Condiție?...
Încep să aud totul în ceață. Nu vreau să adorm acum

"A fost o greşeală că am lăsat-o nesupravegheată dar mă voi asigura ca Hayate va r-"

Din nou...aceaşi linişte criminală şi o beznă de neînlocuit.

După 5 ore

"Josh,Haru,cât va ia să faceți nenorocita aia de supă?" ridică Sebastian tonul la cei doi

"E gata" răspunsese Haru pe un ton calm

Față de Josh,Haru e mereu calm şi chiar se pricepe la gătit,deasemenea e obişnuit cu crizele de nervi ale lui Sebastian aşa că față de Josh e calm şi nu se panichează.

"Ceaiul?" întrebă Sebastian privind prin bucătarie

"A-aici"  spuse Josh înghițând în sec

Sebastian ia bolul cu supă şi ceaiul şi pleacă spre camera lui Ciel. Imediat cum iese pe uşă,Josh oftează uşurat.

"Omul ăsta te poate speria de moarte atunci când e nervos" spuse Josh punându-se pe scaun

"Haha,nu prea poți să îl învinovățesti că e nervos după cele întâmplate astăzi" răspunse Haru care începe să lustruiască nişte pahare

"Nu pot să cred că Hayate a otravit-o pe tânara stăpână doar pentru că ea şi Sebastian sunt împreună" spuse Josh luăndu-şi fața în palme

"Că veni vorba,azi când Hayate a dezvăluit relația pe care o au Sebastian şi tânăra stăpână nu ai fost prea surpirns,dimpotrivă, arătai mândru"

Josh începu să râdă, gestul lui făcândul confuz pe Haru

"Ştiam eu că aia doi vor sfârşi împreună şi nu sunt singurul care se aştepta la asta. Atât eu cât şi Celeste şi Victor ştiam că într-un final cei doi vor sfârşi împreună. Încă din prima zi în care a venit Sebastian cei doi s-au ciondănit ca nimeni altcineva şi indiferent de câte ori se certau tot împreună îi vedeai."

"Hmm. Erau scântei între ei încă de la început" spuse Haru chicotind

"Scânteiele alea au sărit cam mult iar acum totul a luat foc" adaugă Josh râzând