Mystery

Capitolul 25

      Peretele transparent a fost înlăturat. Foarte multe sirene se uitau în stânga și în dreapta cu ochii mari și sticloși, citindu-se din privirea lor uimirea.
       Zeci de glasuri se auzeau vorbind în cor, ceea ce mă făcea să-mi fie teamă de ce ar putea urma. Brusc cad la pământ. Încerc să deschid ochii, însă nu pot observa nimic de ceața din mintea mea. Cineva parcă încearcă să mă ridice, iar niște mâini îmi ating cu mare blândețe chipul înghețat.
     ***Peste un sfert de oră***
     Mă trezesc întinsă pe un pat de culoarea smaraldului. Încerc să disting mai bine obiectele din jurul meu, iar în fața mea văd o masă și o perdea de alge.
     - E cineva? spun eu timidă.
Două mâini delicate dau perdeaua la o parte, apoi zeci de sirene apar in fața mea.
     - Cine ești? Cum ai ajuns la noi? Cum ai reușit să ne eliberezi? Ești bine?
     - Ia-o mai ușor, o vei speria. spune una dintre ele.
     - Unde sunt? spun eu.
     - Te aflii în ținutul sirenelor, unde cred că ar fi trebuit să fii deja pentru că ești una de-a noastră.
     - Haideți să mergem! spun grăbită.
     - Unde? Acesta este ținutul nostru! Nu a mai plecat nimeni aici de peste patruzeci de ani!
     - Scuzați-mă, am uitat să mă prezint. Eu sunt Emma, nepoata Esmeraldei și am venit tocmai din România ca să vă eliberez.
     - Ai spus cumva "Esmeralda"?!
     - Da, ați auzit bine.
     - Trăiește???
     - Desigur, trăiește în România împreună cu bunicul și cu părinții mei.
     - Vaaaiiii!!! Nu pot să cred!!! Sora mea trăiește!!! Credeam că spiritul piratului a omorât-o. Doamne, cât de mult mă bucur!!! spune o doamnă mai în vârstă din grup.
     - Ați spus cumva "soră"?
     - Da, Miranda este sora mea. Probabil că nu ți-a povestit de mine... sunt sigură că a uitat de noi toți...
     - Nuuu, nuu! Nu a uitat de voi! Nu mi-a spus că are o soră pentru că nu a avut timp, eu nu o mai văzusem de când eram mai mică și de aceea nu mi-a spus. Dacă uita de voi nu mă mai trimitea până aici ca să va eliberez...
     - Păi și atunci de ce nu s-a întors după noi?! spun ele revoltate.
     - Deoarece nu i-a permis blestemul. Piratul a schimbat blestemul la rugămințile bunicii mele. Acesta consta în faptul că doar cea mai mică sirenă specială poate rupe blestemul cu ajutorul "parolei".
     - Ne pare rău că am înțeles totul greșit, sperăm că ne putem revanșa.
     - Nu este nimic. Să știți că bunica vă așteaptă pe toți. Ar fi super dacă ați vrea să veniți...
     - Desigur! Abia așteptăm să o vedem!
     - Bine, atunci urmați-mă! Avem de parcurs tot Oceanul Atlantic, apoi trebuie să ajungem la Marea Neagră. Apropo, aveți ceva de mâncare?? Îmi este foarte foame pentru că nu am mai mâncat de două zile...
     - Cum să nu! Poftim niște alge.
     - Mulțumesc. Mâncați și voi cu mine, deoarece veți avea nevoie de forțe proaspete în această călătorie.
Câteva sirene întind masa cea mare, iar restul culegem alge pentru a le prepara. Mă duc și eu să ajut, dar fiind cam împiedicată mă ciocnesc de... o fată.
     - Scuză-mă! Astăzi sunt cam împiedicată. O, nuu! Îmi pare rău ți-am dărâmat algele culese. Permite-mi să te ajut. Eu sunt...
     - Emma. Nu-i nimic. Eu ar trebui să-ți fiu recunoscătoare pentru că ne-ai eliberat din această "închisoare". Numele meu este Corra.
     - Încântată de cunoștință! Văd că ai reușit să-mi reții foarte repede numele.
     - Cred că am cules destule alge. Hai să mergem la masă!
    ***Peste treizeci de minute***
     - Am mâncat pe săturate, masa a fost absolut delicioasă! Vă mulțumesc din suflet. Eu acum sunt gata de plecare. Dar voi??
     - Și noi la fel! spun cu toții entuziasmați.
     - Atunci luați-vă tot ce considerați că este necesar și asigurați-vă că nu ați uitat nimic!
     Imediat pornim la drum. Sunt foarte fericită că peste puțin timp voi ajunge acasă împreună cu sirenele, așa cum i-am promis bunicii...