Mystery

Capitolul 10

O hartă?! Și seamănă cu...cu....o Doamne, nu pot să cred! Este exact ca cea din vis!
-Bunico? Poți veni puțin?
- Desigur. Ce s-a întâmplat?
- Ce este cu această hartă și cu lucrurile din cutie?
- Păi...este o poveste cam lungă, pe care nu prea am timp să o spun acum...
- Este cumva legat de s...
- Ți-am mai spus, Emma, nu am timp acum!
- Bine, bine....
- Nu te supăra pe mine, doar că este prea mult de explicat. Promit că diseară îți voi explica totul.
Am luat cutia și am ascuns-o ca să mă pot uita mai amănunțit peste puțin timp.
Nu după mult timp, camera mea arată exact cum mi-o doream. Totul era fantastic. Lipsea doar... un animăluț care să îmi țină de urât atunci când mă plictisesc. Părinții mei știau de când eram mică că îmi doresc foarte mult o pisică, doar că nu au fost de acord din cauza faptului că ne mutăm foarte des. Totuși îmi doresc ca acest vis să devină realitate, mai devreme sau mai târziu.
Acum este ora 21:00. ÎN SFÂRȘIT pot vorbi cu Amanda. O sun, dar nu raspunde. Am mai încercat, i-am lăsat chiar și un mesaj, însă nu mi-a dat niciun semn.
Bunica mea vine la mine în cameră.
- Ce faci? îmi spune ea.
- Nu prea bine...
- De ce?
- Amanda nu îmi răspunde la telefon și îmi promisese că va vorbi cu mine.
- Ești liberă? Dacă da, îți pot spune acum despre ce este în cutie. Dar mai întâi trebuie să îmi răspunzi la o intrebare.
- Desigur.
- Ți s-a întâmplat ceva straniu zilele acestea?
- Da, și am vrut să îi spun și mamei, doar că nu am avut timp. Acum două zile, când am aflat că mă voi muta din Washington, m-am dus in camera mea, deoarece eram supărată și s-a spart vaza care era plină cu flori. Toată apa se împrăștiase pe jos, iar eu m-am trezit la pământ. Când am deschis ochii am văzut o... o coadă de pește și m-am speriat.
-Eram sigură că asta se va întâmpla, spuse bunica.
- Poftim?! Tu știai tot ce mi s-a intamplat mie? De unde știi?
- Era scris în carte că asta se va întâmpla.
- Ce carte?