-Nu Justin, chiar nu am chef să ies nicăieri. Dacă vrei du-te cu ai mei şi cu Louis, îi spun nervoasă. Chiar nu am chef să ies să mă plimb prin oraşul ăsta. Vreau doar să stau, să mă uit la TV, să-i răspund lui Louis la scrisoare şi să mânănc ceva, sunt lihnită.
-Dacă vrei stau cu tine.
-Nu, du-te serios nu mă supăr, mă ridic din pat ducându-mă sper el sărutându-l
-Nu vreau să merg şi punct! îl aud pe Louis cum vine nervos în cameră. M-am oprit din sărut şi m-am uitat la Hanna cum se ruga de el să iasă.
-Te rog iubitule, te rog! spune ea aşezându-se în genunchi. Nu m-am putut abţine şi am început să râd, dar Jus m-a ajutat cu un sărut şi râsul s-a oprit.
-Nu!
-Bine, eu mă duc şi tu stai aici singuratic.
-Nu stă singuratic, nici Eleanor nu vine. Spune Jus sărutându-mă din nou după a ieşit pe uşă.
-Stai cu soră-ta, puţin îmi pasă, m-am supărat, spune Hanna şi iese nervoasă din cameră.
Am rămas singuri. Louis se uita la mine, iar eu la el. Am oftat şi am dat să plec spre baie, nu suportam tensiunea care era între noi. El m-a apucat de încheietură şi voia să mă tragă spre el, dar l-am oprit.
-Mă duc să scriu, simt nevoie să scriu.
-Acum?
-Dacă nu acum atunci când? spun şi intru în baie închizând uşa. Mi-am limpezit gândurile şi am început să scriu.
Nici mie nu-mi convine să stăm patru într-o cameră dar nu avem ce face. Avem noroc că stăm doar o săptămână şi nu mai mult. De ce oare a trebuit să învăţ eu anul ăsta aşa bine? Dacă nu luam numai zece pe linie sunt sigură că mama nu mă mai ducea în nicio vacanţă. Şi ce dacă am fost o incăpăţânată? Voiam să vin aici cu persoana pe care o iubesc, cu care pot avea un sărut în public, cu care mă pot îmbrăţişa oriunde. M-am săturat să mă ascund şi îţi spun eu, nu vreau o relaţie pe ascuns aşa că n-o să se mai întâmple nimic între noi, gata. Suntem fraţi, fraţii trebuie să se poarte ca fraţii.
Am terminat scrisoarea oftând. Am buşit pixul de perete trântindu-mă pe jos începând să plâng de nervi. Nu vreau să fiu în situaţia asta. Nu mai vreau să mint, nu mai vreau să mă ascund, vreau doar să fiu o adolescentă ca toate celelalte, o fată normală cu vise mari. M-am săturat să trăiesc într-o mare minciună. Ce trebuie să fac să fie totul okay? Trebuie să-l uit o dată pentru totdeauna pe Louis, este fratele meu mai mare şi atât.
Am ieşit din baie şi i-am înmânat scrisoarea lui Louis.
-N-o citeşti acum, îi spun uitându-mă nervoasă spre el.
-Am văzut cuvântul frate, nu este de bine.
Am oftat şi am deschis mini frigiderul care îl aveam în cameră. Am scos de acolo un baton de Twix şi m-am aşezat pe pat mâncând din el nervoasă.
-De ce eşti aşa nervoasă?
-Lasă-mă.
Fără să-mi dau seama Louis a venit în faţa mea şi s-a trântit peste mine. N-au trecut nici măcar două secunde, iar buzele lui s-au contopit cu ale mele. I-am răspuns, nu m-am putut abţine. Şi la naiba, tocmai îmi promisesem mie că vom avea o relaţie frate soră, atât, nimic mai mult.
Louis şi-a băgat mâna sub tricoul meu mângâindu-mi spatele. Sărutul nostru nu s-a rupt de atunci, simţeam că nu mai aveam aer. Buzele noastre se contopesc atât de bine, parcă sunt nişte piese de puzzle. Gustăm amândoi unul din altul de parcă astăzi ar fi ultima noastră şansă, ultimul nostru moment.
Când simţeam că totul este atât de bine, un ciocănit se aude la uşă. Louis a sărit ca şi ars de pe mine ajutându-mă să mă ridic din pat.
-Imediat! strig câtre uşă. Trebuie să fie ori părinţii, ori Jus sau Hanna. Mi-am aranjat tricoul de pe mine şi am deschis uşa. Era doar menajera.
-Aveţi nevoie de ceva? spunea ea uitându-se în cameră.
-Nu, mulţumim, spun şi îi zâmbesc chiar dacă voiam s-o plesnesc pentru că ne-a stricat momentul.
-Ce cuplu frumos, spune ea şi pleacă.
Dacă ar ştii adevărul..
______
Hei, povestea asta va fi tradusă în engleză de altă persoana deoarece fata care o traducea nu mai avea timp.
Persoana care o traduce : georgia_dangerlover
Mulţumesc mult din nou scumpo, ai dedicaţie la acest capitol. ♥
