Ai păstrat prima mea scrisoare,chiar ai păstrat-o. Mă întreb de ce oare ai făcut asta? Chiar aş vrea să aflu motivul,dar nu vreau să mă dau de gol. Îţi scriu din nou pentru că nu mă pot oprii din aţi mărturisii sentimentele mele faţă de tine. Îmi este greu să le scriu pe foaie şi să ţi le las în bancă sau dulap, dar îmi este şi bine ştiind că sentimentele mele sunt acum la tine chiar dacă nu ştii cine sunt. Ţi-am mai spus că te iubesc? Nu, nu ţi-am mai spus. Ei bine te iubesc. Nu vreau să simt asta pentru tine, dar nu am de ales, mi-ai furat inima, dar se pare că ţie ţi-a furat inima Hanna. La naiba, de ce unele fete sunt atât de norocoase? Hanna este una dintre cele mai norocoase persoane de pe pământ că te are, că îţi simte buzele şi atingerile. Aş da orice să fiu în locul ei, să te simt măcar o dată...
Cu drag, fata care te priveşte din umbră.
Am intrat în liceu lăsându-mi ochelarii de soare pe ochi pentru a nu fii atât de cunoscută. Pe cine păcălesc eu? Nu mă ştie nimeni din liceu, cred că sunt cea mai necunoscută fată. Am lăsat repede scrisoarea în dulapul lui Louis printr-un mic spaţiu. Am fugit direct la baie fiind speriată. Iar regeret că i-am scris scrisoarea aceea. Mă simt jalnic. Mi-e frică să nu-şi bată joc de sentimentele mele chiar dacă nu ştie că sunt eu, tot îmi va frânge inima dacă voi vedea că râde pe baza scrisorilor mele. Prin ele îmi exprim toată dragostea şi afecţiunea pentru el. De ce nu pot fi şi eu una dintre fete alea norocoase care obţin orice? Pentru că sunt o ghinionistă.
Am venit din baie vrând să mă îndrept spre clasă când l-am văzut pe Louis citind scrisoarea. M-am ascuns după un perete uitându-mă la el. Din nou aceeaşi faţă surprinsă. După ce a citit a băgat scrisoarea în dulap uitându-se prin jur. M-am ascuns înapoi după perete pentru a nu mă vedea deloc.
Aş vrea să merg acum la el şi să-l întreb dacă scrisorile mele înseamnă ceva pentru el, dar ca de obicei îmi este teamă. Nu vreau să fiu batjocorită, iar sentimentele mele să fie luate în râs.
Clopoţelul a sunat, iar ora de matematică a început. Mă uitam încontinuu la el. Este atât de fermecător chiar şi de la spate. Zâmbetul lui mă lasă fără vlagă mai ales atunci când râde. De ce este atât de perfect, de ce?
-Domnişoară Calder, îmi puteţi răspunde la întrebare? îmi spune profesoara ridicându-mă în picioare. Am dat de belea acum, nu am fost atentă şi habar n-aveam răspunsul. Toată lumea începu-se să râdă din cauza asta.
Aşa m-am ales şi cu un patru la matematică.
Poate fii ziua asta mai rea decât acum?
___
Hei! Vreau să vă spun că această poveste este tradusă în engleză de către Briana410 de aceea îi dedic acest capitol şi îi mulţumesc foarte mult din nou.
Vreau părerile voastre şi vă asigur că toţi cei care comentaţi ve-ţi avea dedicaţie la câte un capitol. <3
Love x
