Nu sunt geloasă, okay? Sau poate că da. La naiba, normal că sunt geloasă. Ea te are iar eu nu. Vin în seara asta, dar asigură-te că nu mai sună Hanna. Îmi spui şi plec, după o poţi suna pe Hanna şi la patru dimineaţa. Am şi avantaje şi dezavantaje. Un avantaj este că locuiesc cu tine, dacă alegeam cu tata nu mai locuiam, iar un dezavanjat este că mama s-a schimbat şi a devenit o scorpie. Am să săr în sus de fericire atunci când am să aud că te-ai despărţit de Hanna sau atunci când vei fi numai al meu, şi nu, nu regret deloc ceea ce am spus mai devreme. Care este lucru ăla important pe care îl avem în comun? Hai măi Louis, numai să mă faci curioasă şi tristă ştii tu. Doamne, deja mi te imaginez cum îmi spui ultima frază, aşa sexy. Okay, n-am spus asta.
În sfârşit acasă. Astăzi la liceu toate fetele au sărit pe mine întrebându-mă cum este să fiu soră cu popularul, şcolii. Când am auzit cuvântul "soră" le-am împins pe toate şi m-am ascuns în bibliotecă. Nu-mi place să sară toată lumea pe mine aşa. Cum am spus, îmi place mai mult singurătatea. Aşa am fost obişnuită. Azi Hanna s-a uitat cam urât la mine. Nu prea înţeleg de ce, între mine şi Louis nu este nimic, suntem fraţi. Mă rog, scrisorile sunt doar între noi doi, nu are ea de unde să ştie.
Am intrat la Louis în cameră şi am lăsat repede scrisoarea pe pat înainte să vină acasă. Am observat că a plecat după ore cu Hanna şi cu nişte prieteni, nu ştiu unde, şi oricum nu-mi pasă, poate puţin.
-Hei, Eleanor. Louis nu a venit acasă? mă întreabă tatăl lui Louis. Noroc că eram deja pe hol şi nu m-a văzut ieşind din camera lui, atunci chiar nu mai ştiam să inventez nicio scuză.
-Nu, a plecat cu nişte prieteni.
-Şi tu de ce nu ai plecat cu ei?
-Nu am vrut. Spun stânjenită.
Tatăl lui Louis mi-a zâmbit şi a coborât jos. Am intrat repede în cameră şi am început să mă uit pe geam. Îmi place să mă uit pe geam, să văd păsările cum zboară libere şi crengile copacilor cum se mişcă uşor pe adierea vântului. L-am văzut pe Louis cum coboară dintr-o maşină neagră intrând rapind în casă. De ce era oare aşa grăbit?
Am oftat gândindu-mă la viaţa mea plictisitoare şi oribilă. Nu am mai vorbit cu Danielle de mult, la naiba cu mama şi cu pedepsele ei naive. Mi-am băgat căştile în urechi şi am pornit muzica citind cartea mea preferată "Sub Aceeaşi Stea". Eram cu faţa spre geam, mereu îmi plăcea să citesc aşa, este o plăcere.
*
Eşti un pitic gelos. De câte ori să-ţi repet că şi tu mă ai? Sunt al tău, f..am uitat că n-am voie să spun cuvântul cu "f". Să nu uiţi să vii, dar să nu uiţi de scrisoare. Facem ca aseară, o citesc după ce pleci. N-am s-o mai sun pe Hanna niciodată, probleme personale. Ai un mare avantaj, eşti cu mine în casă. Şi nu ai dezavantaje pentru că te apăr eu. Ai să sari cât de curând în sus de fericire, sunt sigur. Nu ţi-l spun, adică lucrul ăla important pe care îl avem în comun are legătura cu ce vreau eu să-ţi spun. Promit că n-ai să mai fi tristă niciodată, şi promisiunea rămâne promisiune. Dacă vrei am să ţi-o spun şi în faţă ultima frază, dar dacă promiţi că spui şi tu.
Nu ştiu de ce, dar scrisoarea asta m-a bucurat la culme...
