Bună Louis! Da, sunt tot eu fata aia ciudată. Chiar nu mă pot opri din a-ţi scrie, a devenit o obsesie pentru mine. Ieri nu am avut o zi bună deloc. Nu-ţi pot spune ce mi s-a întâmplat la şcoală deoarece îţi vei da seama cine sunt şi nu va fi bine deloc. Ziua ta a fost bună, am observat. Părinţii mei s-au separat şi acum stau cu mama. Nu ştiu de ce îţi spun ţie asta dar simt nevoie să mă descarc. Îmi este dor de tata, chiar dacă a trecut abia o zi de când a plecat. Niciodată nu mi-am dorit să se ajungă la asta. Serile în familie erau aşa frumoase, dar acum totul a devenit un chin. Nu-ţi poţi imagina cât de mult mă ajută zâmbetul tău în momente ca astea. Te ador, pur şi simplu te ador. Totuşi am o mare curiozitate, de ce îmi păstrezi scrisorile? Aş vrea din toată inima să aflu, dar nu pot. Viaţa asta este prea crudă....
Cu drag, fata care te priveşte din umbră sau mai uşor "E" .
Da, am fost proastă şi mi-am lăsat iniţiala. Totuşi sper să nu se prindă, mai sunt în clasă încă trei fete la care numele lor începe cu "E" . Oricum, Louis ştie de mine doar atunci când vrea să afle ce s-a întâmplat în clasă, deoarece eu mereu stau înăuntru, sau o temă. Nu sunt deloc cunoscută, mulţi mă strigă "fata" atunci când vor vreo temă de la mine, doare, dar m-am obişnuit.
-Bună ziua clasă! spune doamne de limba engleză.
-Bună ziua! o salutăm noi. Doamna noastră de engleză este cam rea. Mereu găseşte motive să ne pârască părinţilor chiar dacă suntem la liceu. Vrea să vadă adolescenții pedepsiţi de parcă asta i-ar da putere. Uneori o mai strigăm şi vrăjitoarea, se hrăneşte cu tristeţea noastră. Mereu a căutat motive să-mi pună şi mie măcar un patru, dar n-a reuşit. Iubesc engleza chiar dacă pe profesoară o detest.
Louis a început să vorbească cu un băiat făcând schimb de bileţele.
-Bileţelele la mine, acum! spune profesoara nervoasă.
N-au avut ce face aşa că bileţelele au ajuns la profesoară. Ea mereu avea acest obicei de a citii în faţa clasei bileţele pe care le scriau elevi. Chiar şi pe Hanna a făcut-o de râs atunci când ia scris lui Emma, prietena ei, că s-a epilat pe picioare. Ea asta vorbea în ora de engleză.
-"Harry eşti nebun, vreau să aflu cine tot îmi trimite bilete." Se pare că acest bilet este de la domnul Tomlinson. Spune profesoara continuând. "Nu ştiu ce să spun, poate cineva îşi bate joc de tine." Nu puteaţi vorbii asta în pauză? Ei bine, astea vor ajunge la părinţii voştri. Mâine aveţi şedinţă cu părinţii şi vreau să fie ambii părinţi prezenţi.
Atunci respiraţia mi s-a tăiat. Nu-i pot aduce pe părinţii mei deoarece au divorţat şi sigur mama nu ar fi de acord. Chiar când voiam să spun asta s-a auzit o voce.
-Părinţii mei sunt divorţaţi. Spune Louis cu o voce mică, se vedea că este supărat.
Cum? Şi ai lui sunt divorţaţi? Totul este atât de bizar.
S-a sunat. Louis a găsit în sfârşit biletul în geaca lui de blugi. Da, am pus-o acolo când mă prefăceam că merg spre coşul de gunoi şi doar vreo cinci fete erau în clasă. El s-a dus în spatele clasei citindu-l. A dat cu piciorul în perete nervos trecându-şi cu mâna prin păr.
De ce a reacţionat aşa?
______
Hello! Am postat!
Sper să vă placă şi vă aştept părerile. ♥
