ziua LXI

2.1K 148 5
                                    

"-Ok copii, anul asta, după cum bine știți, se va organiza o excursie de 6 zile in Europa, mai exact in frumoasa Anglie. Prețul avionului este de 200$. Excursia asta nu o sa fie chiar excursie, este mai mult un schimb de experiențe. In fine, sunt doar 20 de locuri deci grabiti-va daca vreți să mergeți. Excursia este peste exact doua săptămâni. Aveți întrebări?"
Sunt așa de emoționată. Trebuie neapărat să merg în excursia aia. Îmi doresc de când eram mică să merg în Anglia. Acum visul meu se poate îndeplini. +Că vreau sa merg la universitatea de arte de acolo.
Mă uit la prietenele mele cu un zâmbet pe față. Mă uit și la Anny. Și ea se uită la mine. Scot repede o foaie și un pix și încep să scriu "trebuie sa vorbim. Ne vedem în pauza la terenul de fotbal. Semnat: Kay". I-l arunc.
Privirea îmi cade pe tine. Tu te uitai deja la mine. Păreai trist, îngândurat și tot odată aveai o sclipire in ochi. De ce ești așa de orgolios? De ce mă minți? De ce spui că mă iubești dar tu te săruți cu Tiffany? Nu te înțeleg.
S-a sunat de pauza și m-am dus pe teren. Anny a venit imediat după mine iar eu i-am sărit în brațe.
"-Ne-am distantat, rău, Anny. Îmi este super dor de tine. Zilele astea mi-au fost de cacao și singura persoana care mă poate ajuta ești tu! Te vreau langa mine. Știu sigur că tu nu mă vei lăsa la greu! Te rog, nu pot sta fara tine! Iarta-ma, daca am făcut ceva rău!" Spun cu lacrimi in ochi
"-Stai liniștită, Kay, nu o să mă pierzi niciodată. Sunt aici, mereu o sa fiu," mă strânge în brațe "ești puternica, nu mai plânge, toate lucrurile o sa revină la normal. Și nu ai făcut nimic rau. Nu am de ce sa te iert. Tu să mă ierți pe mine că te-am ignorat atâta timp. Îmi ești cea mai buna prietena, Kay, mereu ai fost. Mereu o sa fii. Nici nu îți dai seama cat de mult de iubesc eu pe tine!"
"-Si eu te iubesc, Anny!" Spun mai având puțin până să cad într-un plâns isteric.
Ne-am strâns mai tare in brațe, parca nevrând să ne mai dăm drumul. Dar ai apărut tu și ai stricat toată atmosfera.
"-Anny, pot vorbi cu Kaylleen intre patru ochi?"
Anny a dat afirmativ din cap și m-a strâns mai tare în brațe.
"-Uite... Îmi pare rău, ok? O sa fiu sincer cu tine. Știam și eu de poza aia, nu este contrafăcută sau ceva. Eram eu cu Tiffany. Da, ne sărutam. Cred că i-am și tras-o, nu țin minte nimic. Am fost drogat. Acum bănuiesc că te întrebi de ce m-am drogat. Ei bine, cineva mi-a pus droguri în băutură. Eu habar nu aveam. De ce l-am bătut pe Cole? Am aflat că el mi le-a pus. Nu asta m-a deranjat cel mai tare. Cel mai tare m-a deranjat că a făcut asta și ne-a făcut să ne despărțim. După ce ai zis tu sa incetam a ne mai bate, am răspuns așa din cauza nervilor. Nici nu îți dai seama cat de rău îmi pare. Am fost, sunt și o să fiu un idiot. Mereu. Îți ador modul tau de a fi, te ador pe tine. Îmi e așa de dor de tine, Kay. Ești aici, dar te simt la zeci de mile distanță. Îmi e așa de greu fara tine, fara zâmbetul tău care îmi face ziua mai buna... Te rog, Kay, iarta-ma!"
Am ramas împietrită. Nu am zis nimic pe tot parcursul discursului tau. Doar m-am uitat adânc în ochii tăi de smarald. Vedeam o durere... Vedeam adevăr.
"-Xavier... Nu știu ce să zic. Lasă-mă să mă gandesc." spun plecând în fugă de acolo.
Tu ai rămas acolo.. privind în gol. Ai dat cu pumnul în peretele vestiarelor.
Nu ești singurul rănit. Nici nu îți închipui ce greu îmi este sa stau departe de tine, sa nu-ti văd zâmbetul, rânjetul arogant, sa nu-ti simt gustul buzelor... Este greu. Foarte greu.

^^^^^^^
Mdaa, am postat.
Sper sa va placa.
Va pup!
❤️

Two SmokersWhere stories live. Discover now