Sunt a ta ✓ Lutteo

-12-

Mă simt de parcă am dormit cu un ghimpe în coaste noaptea trecută.

Îmi deschid ochii obosită, aruncând o privire spre podea văzându-mi hainele acolo, iar Matteo nu mai era lângă mine. Casc adânc și mă uit la ceasul de pe noptieră, văzând că e cu mult trecut de ora 7.

Nu pot să întârzi la școală tocmai azi! Aș avea ocazia perfectă să îi explic Ninei ce se întâmplă și poate ea va reuși să mă ajute.

Mă îmbrac cât de repede pot, dar mă blochez când îl văd pe Matteo intrând pe ușă aranjându-și gulerul cămășii.

--- În sfârșit te-ai trezit! --- zice uitându-se serios la mine.

--- Da, păi trebuie să ajung la școală, nu?

--- Nu!

--- Stai... Ce? Matteo, trebuie să merg la școală.

--- Și eu ți-am spus că tu nu mergi.

--- Dar... De ce?

--- Doamne... Ești foarte grea de cap! De câte ori să-ți mai explic că deși tu mă crezi prost, în realitate nu sunt?!

--- Dar nu înțeleg ce vrei să spui cu asta.

--- Draga mea iubită, dacă mergi la școală știu că vei vorbi cu Nina sau cu oricine altcineva și îi vei explica ce se întâmplă. Deci prin urmare, vei sta aici.

--- Dar ce va zice mama când va afla că nu am fost la școală?

--- Stai liniștită, am rezolvat eu pentru tine.

--- Adică?

--- În cazul în care ai uitat, telefonul tău e la mine. Am sunat-o și i-am spus că te doare burta și a zis că se va ocupa ea să te învoiască.

--- Deci voi sta iar singură aici?

--- Evident că da, o să încui ușa în cazul în care ai din nou vreo idee.

*

A trecut deja jumătate de oră de când Matteo a plecat. Poate că ușa e încuiată, dar asta nu mă va opri.

Cobor jos și deschid geamul de la parter pentru a ieși afară. De data asta, totul pare să funcționeze perfect. Am ieșit din casă și am sărit gardul pentru a ieși pe stradă.

Merg cu pași grăbiți zâmbind. Ajung în colțul străzii, pregătindu-mă să traversez când brusc aud o șoaptă la ureche care mă face să tresar.

--- Bună! --- mă întorc și-l văd pe Matteo... Din nou! De ce, Doamne?

--- Ma-Matteo! Parcă plecaseși la școală!

--- Am chiulit de la prima oră ca să stau cu ochii pe tine.

O lacrimă se prelinse pe obrazul meu. E clar că nu mai am scăpare.

--- De ce plângi, iubire? Nu mai știi să te întorci la mine? Haide, te conduc eu!

Mă trage de mână, iar eu îl urmez fără să mă opun. E limpede că nu mai pot scăpa... De azi înainte așa va fi.