A Bouquet Of Flowers

Capitolul 1 - "A plecat."

Calcă pe pământul rece, sunetul tocurilor o cuprindeau in tristețe. Trece pe lângă oameni pe care îi observă, dar pe ea nu. O persoană singură și cu un viitor ratat, defapt refuzat, nu ar avea curajul ei de a se înmâna unui restaurant. A servi într-un restaurant de pe 5th Avenue nu este un vis, este o îndatorire pe care nu o vrea, dar o face. Cum credeți ca a supraviețuit până acum ?

Intră în restaurant derutată. Își așezase paltonul în cuier. Totul se schimbă atunci când o vezi pe ea. Se asigurase că nu pică, dar cu toții știm ca o va face. Corpul ei se orientă către oglindă. Perfecțiunea pentru ea contează, există, dar nu în ea. Nu mai există de când a abandonat viitorul rezervat. Se încruntă la amintiri și se privește în continuare. O poți asemăna cu o fetiță lăsată în folosul ei, dar după cearcane și stres, este doar o domnișoară. Rasuflă puternic. Își ridică capul sus și zâmbi fals. Vechea pregătire înainte de slujba. Lila este o persoană veselă care nu are de pierdut nimic de la viață. Astăzi nu s-a schimbat nimic decât uniforma. Aceasta era roz cu uzatul șorț alb, iar Daliah purta un albastru îndrăgit care te făcea să o adori.

Clienții începuseră să apară. Orice seară de vineri era așa. Lucrătorii își reluaseră încă o data obligațiile pentru această seară. Masa cu numarul 3 era actul principal. Daliah o primise.

"Doar o masă pentru această seară ?" întrebă Daliah surprinsă de repartizări.

"Descurcă-te!" răspunse Julian cel care se ocupă de această treabă plictisitoare.

Nimeni nu mai avusese nimic de reproșat. Își luaseră carnețelele și se împrăștiaseră. Daliah se îndreptă spre masă. O femeie și un barbat. Un bărbat care o atragea și o femeie disperată.

"Cu ce vă pot servi ?" întrebă Daliah sfioasă.

"Două porții de Trufe Albe și un vin dulce, D'Yquem" spuse bărbatul răgușit.

Daliah zămbise și plecă către bucătărie, bar. Dăduse comanda și se reîntoarse la masă cu vinul și două pahare. Le ținea delicat. Bărbatul auzise zgomotul paharelor când se ciocniră de masă. Apucase unul dintre ele.

"Savurați-l!" le urase Daliah.

Se așezase pe un scaun liber și se uită. Bărbatul aștepta ca ea să vină. Râdea plictisit. Femeia de lângă el era fericită cu o asemenea companie, dar pentru el era ceva obișnuit. . Purta un costum negru. Camasa avea desfacută trei nasturi. "O fi greșit sau o face intenționat!" - gândi Daliah. Savura decolteul bărbatului care îi captase atenția. Abdomenul său era pictat. Nu putea deduce, dar era pictat. "Ce norocoasă este femeia de lângă el..." Daliah nu realiza că în fiecare seară îl va vedea, dar nu cu aceeași femei.

"Daliah!" o striga Lila.

Își întoarse capul. Desertul arăta încântător. Îl luase și cu pași mărunți se îndrepta spre masa lor. Frica trăia cum că oricând se poate împiedica și să strice totul. Râdeau colegii, dar oricum ea este de râs.

"Poftiți." spuse Daliah în timp ce le aranja desertul în fața lor.

"Mulțumim!" răspunse bărbatul. Își arătă zâmbetul. Daliah îi văzuse gropițele și zâmbetul adorabil.

Se retrase în același loc. Nu voia să îl piardă. Îi urmărea fiecare gest al său. Încerca să nu clipească. Nu oricând are ocazia să îl vadă.

Bărbatul își ridicase mâna stânga în aer. Daliah se duse după "portofel". Îl așezase în mijlocul mesei și îl împinse până în fața lui. Se uită la el. "Mă observi?" se întrebă Daliah. Cerea doar o privire pentru a fi fericită în seara aceasta. "Mulțumesc." Ochii săi îi ațintiseră pe ai ei. "Verde." Se putea vedea în ochii săi. Era frumoasă, dar oglinda nu o arăta și nici ea nu se mai considera. În ochii lui se vedea perfectă. Din nou.

Se îndepărta de masă. Voia înapoi. Voia să se vadă din nou frumoasă. Ochii săi erau oglinda ei.

Paltonul picase, iar bărbatul și femeia se ridicaseră de la masă. Nu știa ce voia mai mult: să îl privească încă o dată pe bărbat sau să își ia haina de pe jos ? Se îndreptase spre palton. Și-l ridicase și îl așezase. Nu voia să se întoarcă. El nu mai era acolo. Nu mai avea ce să privească.

"A plecat." șopti Daliah incet.

Se simțea diferit. Voia să meargă după el și să se mai uite în ochii săi, dar știa că o face numai să se mai vadă frumoasă. Nu conta. Se duse la masa cu numărul trei și se așezasă pe locul bărbatului. Parfumul puternic o învălui, dar disparea. "Nu mă vrea aici." Deschidea si închidea "portofelul". Voia să se gândească la el, dar nu putea. Nu o să-l mai vadă niciodată și nu-i găsea rostul. Luă "portofelul" și se ridică. Îl lăsase pe bar. Se mai uită încă o dată la masă. Acum cateva minute a stat acolo și nu mai este. "O să-l mai văd ?"

Se duse la cuier și își îmbrăcase paltonul. Îi părea rău că și-a ridicat paltonul. A făcut o greșeală. Prima greșeală de acum.

Își salutase colegii și ieși pe ușă. Începuse să plângă. Voia să se vadă iar frumoasă. Acolo locuiește perfecțiunea ei: în ochii lui. Lacrimile înghețau. Era prea frig pentru o simplă seară de primăvară. Auzea râsete. Și-l imagina pe al lui. Zămbise printre lacrimi.

Ceasul bătu ora 23:00 pm. Tura începuse la 21:00, dar clienții din seara aceasta veniseră la 21:30 pm. Doar o oră îl văzuse. Se simțea trădată și derutată. Prima oara.

Ajunse la aparatamentul ei. Un simplu apartament. Totul era pus la locul lui. Nimic nu fusese mișcat. Niciodată nu se mișcă. Se duse în dormitor. Își așeză paltonul pe umeraș și îl agăță de dulap. Se uită în oglindă. Ochii verzi o arătau. Oglinda nu. Uniforma zbură de pe corpul ei. O așeză pe scaun si își îmbrăcă pijamalele.