Eu în lumea lui..."Potter"

Capitol 37

Ce dimineata frumoasa! Nu chiar, afara ploua de rupe, iar prima ora de potiuni. Am rugat-o pe Abby sa imi fie partenera pentru ca e sigura in care a cat de cat incredere.

-Deschideti cartiile la pagina 144. Acolo aveti ingredientele iar cui ii reuseste potiunea primeste o surpriza.

Deschidem noi cartea si cand ma uit nu stiam nicio denumire, nu mi se parea nimic cunoscut. 

-Abby, nu stiu nimic de aici. 

-Da, pentru ca nu am invatat inca nimic de aici. 

Dupa 12 zile

Am mers cu Abby si Josh in sala de mese, care era in renovari.

-Ce se intampla? intreaba Josh 

-Pai de acum inainte nu o sa mai fie mese pe case, o sa puteti sta totii la olalta, doamna directoare a spus ca asa e mai usor pentru totii. 

Dupa care ne asezam la o masa rotunda cu 4 scaune. Ne asezam la masa, dupa care il vad pe Abel indreptandu-se spre noi. Mi-am pus capul instant pe masa sperand ca nu o sa ma vada. 

-Hei! si se aseaza pe singurul scaun liber care era langa mine ;-;

-Hei, cap patrat! spune Abby zambindu-i intr-un mod aparte. 

-Hei, Cassie! 

Imi ridic capul de pe masa, ma uit direct in ochii lui s imi pun capul din nou pe masa. 

-Stiti mie nu mi-e foame, am sa merg sa....dorm! spun eu

-Vin cu tine! spuse Abel.

-STAI JOS SI MANANCA! 

Dupa care plec dandu-i lui Abby un biletel pe care scria "Dadu-mi si mie niste sandvisuri in camera daca poti" pentru ca nu prea vreau sa stau in compania lui Abel. 

Am stat in pat citind o carte despre ierburi, Abby mi-a spus ca citeam multe carti...e destul de interesanta, dar am adormit. 

"-Eu sunt Cassie!
  -Abby...." 

"-Nu pot sa cred e Harry Potter!"

"-Hei! Cassie!
  -Abel!"

"-Cassie, el e Josh!"

Toate amintirile mele....s-au intors!

M-am trezit din somn...chiar cand Abby a intrat pe usa cu un platou plin de sandvisuri. 

-Ma gandeam ca putem manca impreuna! si lasa platoul pe birou. 

Ma ridic din pat si o strang tare in brate. Parca toata viata mi-a trecut prin fata ochiilor.

-Chiar ti-e foame! 

-Mi-am amintit! 

Apoi ma ia in brate si mai tare. 

-Unde sunt Abel si Josh?

-Au ramas in sala de mese. Hai dupa ei. 

Am mers impreuna in sala de mese, unde era Josh si Abel discuntand. Normal ca ne-am furisat pe la spatele lor ca sa auzim ce vorbesc *e ideea mea*. 

-Au trecut atatea zile si tot ma evita...nu cred ca o sa isi aminteasca de mine.

-Nu mai fii asa pesimist, o sa fie bine.

-Tu ce ai de gand sa faci cu Abby? Ii vei spune ca o placi?

In acel moment m-am uitat la Abby si era mai rosie ca un porodic. Ne-am dus la ei, si l-am luat in brate pe Josh si i-am zis ca mi-am amintit. 

-Imbratisarea mea? spuse Abel

-Hm...stii tu, nu am nicio amintire cu tine. Inca nu stiu cine esti..scuze. 

-Tu vorbest serios? Iti aduci aminte de toata lumea inafara de mine? 

-Da..nu as glumi cu asta...

Apoi se uita la platoul cu sandvisuri si isi ia unul si musca din el aratand ca cel mai trist om din lume, dar era atat de dragut. Eu si Abby incepem sa radeam.

-Ce e atat de amuzant? spuse el

-Hai aici! si il iau in brate, el fiind foarte confuz.

Dupa ce ii dau drumul incearca sa proceseze, dar nu prea reuseste.

-Deci..iti aduci amite de mine?

-Daa! si ma ia el in brate de data asta.

Era vineri dupa-amiaza, asa ca am decis sa mergem totii intr-un loc mai retras, pe acoperis. Eu si Abel eram in fata, ma tinea de mana si cred ca ii transpira mana dar era atat de dragut. 

-Ba, hai jucam un joc! zice Abby

-Ce joc?

-Deci, in lumea oameniilor este jocul adevar si provocare, si daca alegi adevar, trebuie sa ti se puna o intrebare iar tu sa raspunzi sincer si daca alegi provocare trebuie sa faci ce ti se zice. 

-Eu ma bag! spune Abel.

Am inceput jocul, si era chiar distractiv. Primele "porunci" le-a pus Abby, apoi era randul lui Abel. 

-Josh, adevar sau provocare?

-Adevar!

-E adevarat ca..o iubesti pe Abby mai mult decat pe o prietena sau sora?

-Stai ce? spune Abby.

-Da! Abby...te plac.

-Stai ce...?

-Putem vorbii mai tarziu despre asta? spune Josh.

Ne-am tot jucat, iar eu am primit provocare de la Abel sa ii spun cand am inceput sa il plac, si i-am spus. 

-Cine pune intrebarile? spun eu.

-Eu! spuse Josh. Abel, ce alegi?

-Provocare.

-Te provoc sa o saruti pe Cassie timp de 30 de secunde. 

CUM? Adica...suntem impreuna dar...nu ne-am sarutat niciodata..

-Esti nesimtit. 

-Provocarea e provocare.

Abel s-a uitat la mine apoi la Josh si la Abby, iar eu cred ca eram mai rosie ca o rosie. 

-Fa-o! ii spun eu lui Abel.

Apoi se apropie de mine, iar buzele noastre s-au atins foarte incet. Buzele lui erau foarte calde..si moi. 

Dupa ce Abel si-a terminat provocarea, Abby statea si radea ca ultima proasta, dar ii vine ei randul :).

Ne-am  mai jucat cat ne-am mai jucat, apoi eu si Abel am plect si i-am lasat pe Abby si Josh singuri sa "vorbeasca".

Eu si Abel nu am zis nimic, cat timp ne-am plimbat spre livada cu pomi fructiferi, dupa care s-a pus jos pe o piatra. 

-De ce nu zici nimic?

-Ce sa spun? zic eu

-E din cauza sarutului?

-Nu are legatura...

-Esti sigura?

-Nu..

-Haide vino aici!

Si m-a luat in brate pe l-a spate si ne-am uitat impreuna la cer si povesteam despre viitor...si despre examene, pentru ca mai sunt inca 3 saptamani pana la examene si o luna pana ce e gata scoala.

Mi se par atat de qt si inocenti Abel si Cassie. Si in anu 6 tot la fel de inocenti o sa fie =))