Eu în lumea lui..."Potter"

Capitolul 30

După ce am mers cu Cassie la doctor și am aflat ca nu a pățit nimic grav așa ca ne-am indreptat spre Lunch

Am mers sa luam Lunch-ul unde am auzit fără sa vreau când am trecut pe langa Angel ca se va întâlni cu Josh mai târziu. Vorbea atât de încântată și pițigăiata cu prietenele ei încât erau la o mușcătura de cartof sa o trag de parul ăla pana îl rup.Sau și mai bine!Sa îi fac o vraja pentru a îi cădea parul.

  Nu mă înțelegeți greșit dar toți cred ca avem o persoana pe care pur și simplu nu o suportam.Si nu mă refer la modul în care nu îl suport pe Abel ci la felul cum nu suport o pițipoanca de cel mai înalt grad.Fata ai 11 ani compoartate ca atare.

***
Cassie mi-a spus acum o ora sa ne vedem în camera.Parea super serioasa și asta nu e ceva normal pentru ea.

  Mă grăbeam destul de mult și fără sa vreau m-am lovit de cineva și am căzut pe jos.

  -Ar trebuii sa vezi pe unde mergi!spune Abel tăios dar totuși dandu-mi mana sa mă ridic.

  -Asta Îți răsună și tie cap pătrat!îi spun lamele de tăios acceptându-i totuși ajutorul.

  -Sunteți așa de adorabili!se aude o voce feminina.

  -Hei Hermonie!

  -Hei Abby!Hei Abel?Zic Bine?

  -Da.Ce voiai sa zici cu drăguți?

  -Îmi aduceți aminte de mine și Ron când eram mici!Și noi ne certam destul de mult dar pana la urma am ajuns prieteni.Sper sa ajungeți și voi la fel de apropiați

  -Eu?Cu el?Yacs!

  -Eu?Cu ea?Yacs!

  Am spus amândoi deodată fără sa ne dam seama iar Hermonie zambind protector.

  -Oricum ne mai vedem copii!Aveți grija de voi!

  -Ne mai vedem!

  Dupa ce m-am despărțit de Abel m-am indreptat din nou spre camera.Intr-un final am intrat și eu prin tablou și am ajuns în camera de zi iar de acolo direct spre camera mea unde am dat de Cassie foarte îngândurata.

  -Inainte sa incep...Poate vrei sa stai jos...

***

  Când m-am trezit de dimineata nici prin gând nu mi-a trecut ca am sa aflu ca părinții mei sunt în viața și ca eu trebuie sa găsesc ceva vraja și sa o învăț ca sa îi eliberez.

  CE DRACU BA?

  Îmi cedează creierul!Prea multa informație în așa de puțin timp.

  Mă îndrept spre sala de mese pentru a lua o gustare ca mai apoi sa mă duc sa mă documentez despre...Ia sa vedeeeeem....vraja pentru Draco...Pentru a opri întunericul și pentru a îmi elibera părinții...da....Si încă tot nu înțeleg pe deplin ce îi întunericul..

  Ies din turnul casei și mă îndrept cu voie buna spre sala.Vad grupul lu Angel dar ea nicaieri.Unde îi tarfa aia?

Mă duc încă vreo 2 metri în fata și aud doua voci cunoscute.

  Mai exact pe Josh și Angel chicotind.

  -Stii...Tot vreau sa te întreb ceva...

  -Ce anume?

  -Fata aia...Abby..E în an cu noi ști. .

  -Ce e cu Abby?

  -Voiam sa știu ce părere ai despre ea.Adica am văzut ca sunteți destul de apropiați.

  -Ah..Abby..E doar o prietena..Adică ne-am cunoscut din prima zi de școală și am rămas prieteni.E o persoana ok când ai nevoie de cineva.

  -Ma bucur atunci!

-De ce?

  -Pentru ca nu se va supăra dacă fac asta!

  Spune șiret și îl pupa scurt pe buze după îl ia in brate.

  Nu am m-ai spus nimic și am fugit direct în bibleoteca.Dupa ce am văzut ce am văzut mi sa tăiat pofta de mâncare.

  ***
Acum sunt în bibleoteca și caut prin cărți ceva folositor.Am vrut sa iau o carte de pe raft dar la fel a făcut și o persoana de pe partea cealaltă și astfel am ajuns sa tragem de carte amândoi.Pana la urma totuși mi-a lasat-o mie.

  -Poti sa o ai tu blondo!

  -Hei din nou Abel!Incep sa cred ca mă urmărești!

  -Off te rog!Am lucruri mai bune de făcut decât sa mă țin după o blonda geloasa!

  -Deci...

  -Dap..Am văzut totul și știam de la bun început ce se va întâmpla.

  -Atunci

  -Nu am spus nimic pentru ca o fata ca și Angel nu va avea niciodată șanse sa îl impresioneze pe Josh

  -Eu zic ca sa lăsat impresionat destul de ușor când s-a lăsat pupat...spun trista lasandu-mi o lacrima sa îmi cada pe obraz.

  -Așa suntem noi băieții! Mai prosti!spune el stergandu-mi lacrima și luandu-ma în brațe.Imbratisare pe care am acceotat-o pentru ca chiar aveam nevoie de una.

  -Abel?

  -Da?

  -Nu credeam ca voi spune asta vreodată dar...Mulțumesc!spun iar pentru prima data i-am zâmbit sincer.

  -Nu am sa las o fata așa frumoasa sa plângă!Chiar dacă mă face cap pătrat!Apropo ai grija, s-ar putea ca lumea sa ne considere prieteni dacă continuam sa ne comportam așa!

  Dupa ce spune asta începem amândoi sa radem.

  -Acum...În timp ce micuța Abby se liniștește, prințul Abel o va ajuta sa caute ce are nevoie!

  Gata ^-^