Eu în lumea lui..."Potter"

Capitol 35

Imi deschid ochii usor...eram intr-o camera in care nu am mai fost niciodata, iar langa mine erau niste straini.

-Cine sunteti? Unde sunt? Cine sunt eu? spun eu confuza.

-Cassie! striga o fata blonda si ma ia in brate.

-Ai putea te rog sa nu...?

-Abby...ce are? spune un baiat blond.

-Unde sunt? Cine sunt? Cine sunteti voi, si ce faceti aici?

-Cred ca si-a pierdut memoria...

Apoi cei doi baieti si fata blonda se retrag mai incolo pentru a vorbii...insa eu ii cam aud.

Dupa care vine o femeie la mine si ma analizeaza din toate punctere de vedere. Baiatul blond se apropie de ea si ii spune:

-Este o potiune, o vraja, o floare orice pentru a-i reveni memoria, nu?

-Din pacate ma tem ca nu...este o boala a incuiatiilor, deci trebuie sa asteptam sa isi revina.

-Pe bune? Adica nu poate sa uite de mine, acum cateva ore mi-a spus ca ma iubeste si acum nu stie cine sunt? E posibil asa ceva? Nu se poate, trebe sa isi aduca aminte de mine, de noi!

-Eww...de ce ti-as spune ca te iubesc?! spun uitandu-ma la el dezgustata.

-Pentru ca o faci! urla la mine. ok...

-Abel, te rog calmeaza-te! ii spune celalalt baiat. Cred ca ar trebui sa o lasam cu Abby.

Apoi ei doi pleca din camera, iar fata cea blonda vine langa patul meu, se pune pe scaun si se holbeaza la mine.

-Cassie....numele tau e Cassie.

-Ok...voi cine sunteti? De ce nu imi pot aduce aminte nimic? E ca si cum m-am nascut acum 5 minute.

-Uh...e asa ciudat...ar trebui sa iti zic ce s-a intamplat?

-Da, cred ca asa e corect.

-Pai, eu sunt Abby, suntem cele mai bune prietene, si suntem amandoua vrajitoare.

-Vrajitoare?

-Suntem la  scoala de vraji. Baiatul blond e Abel iar cel saten e Josh. Suntem totii cei mai buni prieteni. Bine inafara de Abel, el e iubitul tau.

-Eww. Nu. E gresit. Cum sa fiu eu cu el? Am 12 ani, de ce?

-Exact..noi am fost intr-o alta dimensiune pentru a-mi salva parintii, iar tu era sa mori din cauza mea.

-Ok, tu imi povestesti un film acum, sau ce?

Nu apuca sa spuna nimic, pentru ca intra doamna doctor in salon si imi spune ca pot sa merg la mine in camera.

Pe drum Abby si Josh, sper ca astea erau numele lor, imi arata castelul si imi povestesc lucruri de care nu imi amintesc pe care aparent le-am facut.

Intram intr-o incapere, nummita "Gryffindor", iar cand intru un baiat cu vreo 6 ani mai mare ca mine ma ia in brate.

-Cassie esti bine? spuse baiatul cu ochelari.

-Te cunosc? spun eu confuza.

-Si-a pierdut memoria..zice Abby de parca nu sunt in incapere.

-Adica nu isi aduce aminte de noi? spuse un tip cu parul portocaliu.

-Nup..

Dupa care totii incep sa se uite la mine foarte dubios, iar Abby imi arata camera noastra...imi povesteste cum am inundat camera incercand sa fac o vraja, si cum povesteam pana noaptea tarziu...suna bine dar nu imi aduc aminte.

-Si acela e patul tau..poate vrei sa te uiti printre lucrurile tale, poate asa o sa iti amintesti cate ceva.

-Sigur..insa acum ma simt foarte obosita, si as vrea sa dorm..pot?

-Sigur..

Abel

Ies din salon cu nervii la maxim. Cum sa nu isi aduca aminte de mine? Ma bucur ca e bine ca e sanatoasa, dar...nu poate sa uite asa de mine!

-Abel? spuse Josh

-Da?!

-Eu zic sa te calmezi, o sa-si revina.

-Si daca nu-si revina? Daca ramane asa pe veci?

-Nu gandi negativ.

-O sa trebuiasca sa o iau de la inceput. Tu nu intelegi, ea m-a schimbat din toate punctele de vedere, in bine. Ea a crezut in mine cand nimeni nu a facut-o si ea mi-a fost alaturi cand eram singur, iar acum tot ea a uitat TOT.

-Dar o sa isi aduca aminte. Gandeste-te si la Abby, ea te intelege cel mai bine.

-Daca stiam in ce consta vraja asta, nu o lasam niciodata sa o faca! Niciodata.

-Hai sa privim si partea buna. E sanatoasa, iar Abby isi poate recupera parintii cand v-a creste. Acum vre sa facem o cursa de zburat sa te mai calmezi?

-Da, hai sa mergem..

Cassie

Nu am putut adormi, asa ca am decis sa merg prin castel, poate pot sa-mi aduc aminte cate ceva. Insa tot ce am primit au fost priviri dubioase.

-Hei Cassie!

Incerc sa imi amintesc cine era acest baiat...incerc sa imi aduc aminte numele lui..

-Josh?

-Abel chiar, dar e in regula, dupa amnezie nu ma astept la altceva.

-Te pot ajuta?

-Directoarea mi-a spus sa iti spun ca maine trebuie sa mergi la ore ca si cum nimic nu s-a intamplat.

-Dar nu imi aduc aminte nimic.

-Spune ca iti aduci aminte informatia, dar nu amintirile.

-Hm...in regula, asta e tot? Pot sa plec.

-Uite...treaba sta in felul urmator, noi eram impreuna pana sa iti pierzi memoria.

-Nu cred ca eu as fii acceptat sa fiu cu tine.

-Ouch...pai, ai facut-o.

-Ma intreb oare de ce...pana nu imi aduc aminte cine esti tu, ce am facut impreuna si ce eram noi...pana atunci esti liber sa faci ce vrei.

-Adica ne despartim?

-Din punctul meu de vedere, noi nu am fost niciodata impreuna. Nu simt nici o forma de afectiune pentru tine.

Apoi pur si simplu plec spre camera mea. Mi-a ajuns pentru azi. Insa imi fac griji pentru maine, ce fac eu la ore daca nu imi aduc aminte nimic?

Cam atat :)) chiar imi pare rau de Abel