Eu în lumea lui..."Potter"

Capitolul 24

Deci amândouă ajuns acasă am făcut sarmale ne-am distrat am împodobit bradul și am chemat-o pe doamna Diggory la noi ca în fiecare an.

  Este o doamna drăguță trecuta de varsta mijlocie și destul de misterioasa dar o cunosc de cand eram mica și îmi e ca și o bunica.

  Stăteam și povesteam la masa mâncând delicioasele prăjituri pe care le facem în fiecare an totul era perfect.Ati putea spune ca e simplu dar pentru mine era numai bine.

  -Abby?

-Da doamna Diggory?

-Ăm auzit ca mergi la o școală cu internat..

  -Da..

  -Nu te agita!Hogwarts deci...Acolo a învățat și nepotul meu.

  -Deci sunteți?

  -O nu drăguță eu nu sunt..

  -Sunt o ruda de grad m-ai îndepărtat dar cu toate astea tot am auzit de el și am fost foarte mandra sa aflu când a devenit prefect.Avea sa fie chiar șef de promoție când absolvea....

  -Dacă nu va supărați....cum se numea și de ce vorbiți de el la trecut?

  -Prenumele sau era Cedric...A fost la Hufflepuff un băiat cu o minte strălucită..Pana ce Voldemort ia pus capăt zilelor..

  -Îmi pare rău..

  -O scump-o nu ai de ce!Plus când mă uit la tine îmi aduci puțin aminte de el când era mic.Oricum sper ca iti place și ca ti-ai făcut prieteni.

  -Da este foarte bine!

  -Ba chiar Abby este una dintre cei mai promițători elevi din anul sau!

  -Chiar așa? 

-Haide-ti sa încheiem subiectul!spun eu si ele încep sa rada.

  -Bine scump-o mă duc sa aduc felul doi!

  Indreptandu-se spre bucătărie își pierde echilibrul și cade.

  -O vai!Abby suna o ambulanta repede!

  Și așa am ajuns la spital în sala de așteptare.

  -Buna ziua avem o ruda?spune doctorul.

  -Da domnule eu!

  -Buna micuța!Imi pare rău dar matusa ta are o boala destul de grava la inima.Nu m-ai este nici o ruda?

  -Nu....Din păcate suntem doar noi doua...

  -Scumpete îmi pare rău..Avem un program și o putem tine în spital  dar va trebuii plătit în datorii.

  -Sigur!Voi face orice am sa trimit în fiecare luna bani doar aveți grija de ea.

  -Îmi pare sincer rău pute-ti intra sa o vede-ti...

  -Abby nu trebuie sa iei totul pe umerii tai..Ești prea mica pentru asta.

  -Doamna Diggory...A avut grija de mine pana acum..Gata știu!Va voi trimite bursa mea în fiecare luna printr-o bufnita..Dacă ați putea dumneavoastră sa îi inmanati spitalului ași fi tare fericita!

  -O desigur Scumpete!O sa încerc sa ajut cât de mult pot!Nu plange...spune și mă ia în brațe.

  -Ma duc sa o văd....

  *
-Hei iubita..imi pare rău că ti-am stricat crăciunul..Nici nu am apucat sa iti dau cadoul..

  -Nu mi-ai stricat crăciunul..spun si o iau in brate.

  -Geanta mea...Este o cutiuță mica roșie acolo.

  Mă duc și iau cutiuța și mă îndrept spre patul ei cu ea.

  -Deschide-o..spune ea privindu-mă blând.

  -Nu trebuia arata foarte scump!spun luand lănțișorul care părea de aur din cutiuța.

  -Te rog sa îl porti și sa nu îl dai la nimeni...Imi promiți?

  -Îți promit..spun si o iau in brate.

  Așa de multa drama nu am scris de cand ma știu.