Eu în lumea lui..."Potter"

Capitol 34

Ok deci suntem în baie unde își face veacul Martyle plângăciosa.

Eram gata sa ne apucam de vraja când da buzna în încăpere Abel.

-Sa va întoarce-ti cu bine fetelor!spune el și în timp ce Cassie cu el se îmbrățișau eu mă pregăteam de vraja.

Am exersat în ultimele luni foarte mult unele vrăji care trebuia sa le învățăm peste 3 sau 4 ani. M-am pregătit mult spiritual și cred ca sunt în stare sa o fac.

Ași fi vrut sa fie și Josh aici..Dar nu prea cred ca îi pasa de mine. Sau dacă îi pasa nu îi pasa la fel de mult pe cât îmi pasa mie.

-Abby ești pregătită?

-Da!Sa facem asta!

Și astfel am început sa spun încantatia cât de concentrata puteam.

-Juxta condictum revertar ad te Omnia
*sper ca totul sa fie bine*
Vos have ut dimittas
*Dacă ceva nu merge bine vom lasa totul balta*
Clausi in tenebris, ut vos etiam atque etiam
*Dacă Cassie pateste ceva îi dau uitării pe toți*
Nam tam diu solibus orba
*Mama...Tata*
M perdere in tenebris,
*Vă voi găsi! *
Sic autem non faciet cinere

După ce am terminat de rostit vraja ne-am găsit intr-un loc...Nu prea am cuvinte.

E un fel de dimensiune eu cu Cassie suntem pe un drum iar în stânga și în dreapta sunt copaci cu frunze roșii. Toată lumina duce la o tenta de roșu și îmi da o senzație de neliniște.

-Ăm...Abby?

-Da?

-Acum ce facem?spune ea nesigura.

-Pai...În primul rand ne rugam ca suntem la locul potrivit, și apoi căutăm părinții mei.

-Mi se pare corect!

Mergem pe drumul acela tot înainte pana dam de un mic sat.

-Uite sunt oameni în sat!

Mergem în sat dar toți oamenii erau fără expresie. Oricât le striga Cassie și le punea întrebări niciunu dintre ei nu părea sa dea un semn de viață.

-Fără rost. Nu ne aud.

-Deci sunt doar niște marionete fără suflet. Probabil le-au fost stoarse sufletele de cel card ia adus aici.. Sper doar sa nu fie la fel și cu părinții mei...spun si ii fac semn sa ne continuam drumul.

Ne continuam drumul și ajungem la un conac mare.

-Asta arata a un loc ce trebuie explorat!

-Sunt de acord!spun și intram înăuntru.

Am intrat înăuntru și culmea e ca nu am dat de nimeni. Am coborât în pivniță simțind un oarecare fior pe sirea spinării.

Coboram tot mai jos.

-Mamă?Tată?

-Abby!?se aude o voce feminina.

Am început sa alerg pe coridorul parcă fără sfârșit pana la urma dând de doua persoane la capătul acestuia.

Cassie a rostit o vraja prin care a eliberat cele doua persoane de lanțurile cu care erau ținute.

-Abby!Ce domnișoară frumoasa te-ai făcut!spune femeia luandu-mi fata intre palme ca mai apoi imbratisandu - mă. Sunt mami Abby...mami e aici...spune și pot sa jur ca plânge.

-Prea frageda...Nu trebuia sa ne găsești de la o vârstă atât de frageda...spune și barbatul care cred ca imi era tata după ce m-a luat în brațe.