Rose Miller este orfană de la vârsta de 10 ani împreună cu fratele ei ,Zayn Miller. Ei sunt daţi la un orfelinat și de acolo viaţa lor se complică..
Aflaţi mai multe citind povestea
P.s Am drepturile mele de autor.
Sunt trei volume,le găsiţi pe toat...
Stând pe mini balansoarul de pe balcon,și citind una din miile de cărţi din biblioteca mea,îmi trece prin minte un gând. "Băiatul din orfelinat". Oare mă va suna? Oare..va accepta să fie ajutat de o adolescentă de vârstă cu el? Dar oare..I-am căpătat încrederea? Atunci,sunt scoasă din gândurile mele de soneria telefonului care se aude din camera mea. Mă dau cu multă lene jos din balansoar,și îmi târâi picioarele până lângă noptiera de pe pat. Apuc telefonul și văd un număr pe care nu îl am în agendă. Mă gândesc dacă e o glumă sau e băiatul din orfelinat. Răspund fără să zic nimic,așteptând ca persoana de la telefon să scoată câteva sunete.
*Convorbire telefonică*
—Alo?îmi răsună în ureche vocea lui Aiden —Da?răspund imediat —Hei,m-am gândit că..poate mă vei ajuta. Adică,de ce să nu încerc? Nu am nimic de pierdut.. Zâmbesc în colţul gurii mulţumită de ceea ce a zis,si ii răspund foarte sincer —Debea aștept să te văd și să încerc să te ajut. Ne vedem în jumătate de oră,la leagănele din curtea orfelinatului,ok? — Bine. Ceaw. —Ceaw!
*Convorbire telefonică încheiată*
Pun telefonul pe noptieră dar nu înainte să îi bag numărul lui Aiden în telefon și intru în baie,luându-mi lenjerie intimă după mine și o rochiţă lejeră și potrivită pentru ziua aceasta însorită.
*********** După 15 de minute ies din baie și mă imbrac. Mă dau cu puţin parfum,îmi fac un coc lejer și ies din baie. Atunci,figura lui Luck se uită urât la mine. Avea telefonul meu în mână și era la apeluri. —ROSE,CE DRACU E ÎN CAPUL ĂLA AL TĂU PROST? MĂ ÎNSELI? CINE E AIDEN? DE CE PLECI ÎMBRĂCATĂ AȘA?!TE ÎNTÂLNEȘTI CU PUŢULICĂ ĂSTA,NU? ŢI-A TRECUT DE MINE ȘI TE DUCI LA PRIMUL BOSCHETE CARE IŢI IESE ÎN CALE?
Îi iau telefonul din mână,și îi lipesc o palmă de toată frumuseţea —Rezumăţi cuvintele nesimţitule! Nu sunt o curvă,dacă la asta te referi! Și tu nu ai ce căuta cu telefonul meu! Ai auzit? Se cere voie înainte,needucatule!zic foarte dezamăgită și supărată pe cuvintele pe care mi le-a aruncat Luck în faţă.
—Tot eu sunt needucat? Când tu cine știe cu cine te freci când nu suntem împreună sau pleci cine știe unde!
Mă uit la el cu atâta scârbă și parcă simt că îmi pică ceva în cap..cuvintele lui..Nu îl recunosc. Stie foarte bine că nu sunt așa,si ca nu însel. Dar el nu poate întreba ca tot omul! El trebuie să ţipe,să jignească și să arunce cuvinte neadevărate. Stie că urăsc ca cineva să imi atingă telefonul. Și până la urmă..cum a intrat el in camera mea când am inchis ușa? In fine,ăsta ar fi ultimul lucru la care m-aș gândi acum. Cuvintele lui m-au durut..si nu e prima dată. Îl mai privesc odată,și trec pe lângă el. Încerc să ies dar mă prinde de mâna. Mă uit la el,mă smucesc și fug repede spre scări. Intru în mașina șoferului și ce să vezi,dau de Danny. După ce că ziua mea a luat o întorsătură ciudată și acum imi vine să o iau razna și să plec în lume,mai dau ochii și cu dobitocul ăsta. —Unde vă duc?zice el repede,după ce se pune la volan Vede că nu am o dispoziţie waw și nu comenteaza sau nu zice vreo prostie ce ar putea să mă facă să îl bat,si asta mă mulţumeste —La orfelinat.răspund repede Nu mai zice nimic și porneste spre orfelinat Tot drumul,mi-au venit cuvintele lui Luck în minte și parcă inima mă înţepa cu fiecare cuvânt reamintit. M-am uitat de câteva ori în oglinda retrovizoare,și mi-am putut observa lacrimile curgând una după alta. Dispozitia mea este 0 și nu știu dacă voi putea să îl fac pe Aiden să se simtă mai bine,sau măcar să incerc..dar,promisiunea e promisiune. —Am ajuns.zice Danny în timp ce eu îmi ridic privirea de jos,neobservând că am ajuns. —Mersi.zic încet si stins —Ești ok?mă intreabă el dintr-o dată —Ce iţi pasă?zic nepăsatoare,coborând din mașină,el urmându-mă și punându-se în faţa mea —Luck?intreabă el,de parcă ar stii ce se intampla —Mda.zic,curgând o altă lacrimă. Atunci,gestul lui m-a făcut să mă gândesc dacă l-am judecat gresit pe băiatul ăsta. M-a luat în braţe. O îmbrăţisare de care sincer ,aveam mare nevoie. Ne desprindem și mă scuz,plecând spre parc,și îndreptându-mă spre leagăne. Aiden n-a venit așa că m-am așezat pe leagăn și mă jucam cu picioarele în nisip. Atunci,o imagine din seara când am simtit pentru prima dată că Luck are sentimente,mi-a apărut. O altă lacrimă mi-a căzut pe nisipul încins de la soare,și după lacrima aia,alta. Si tot așa. —Hei. Esti ok?intreabă Aiden,care apare de nicăieri Imi sterg lacrimile și bag un zâmbet fals —Da,sunt bine! Hei.zic "zâmbind" —Ce ai păţit?intreabă el,punându-se pe leagănul celălat,eu uitându-mă iar în jos
Eu lui tot nu i-am văzut faţa. Stă cu gluga în cap la 30 de grade,si nu inteleg de ce. Așa urât e?
—Nimic important.zic zâmbind,stând cu capul jos și ștergându-mi iar lacrimile acumulate. —Nu prea pot să cred că nu e important..zice el —Meh. Nu mai contează. Eu am venit aici pentru tine.zic sincer Dar,trebuie să întreb,de ce porţi glugă? Până la urmă nimeni nu e urât,toată lumea e frumoasă în felul ei.continui eu —Nu știu nici eu. Pur și simplu vreau să stau ascuns.. —Of,bine.. Deci,ai de gând să îmi spui tot ce te apasă? —Nu știu dacă sunt pregătit.. Oftez și mă apropii de faţa lui și i-o prind în mâini. Ii ridic capul de jos,si ii dau gluga jos,putund observându-i ușor faţa. Mă uit la el și efectiv îmi vine să îl bat. Ochii lui albaștrii ca oceanul mi-a pătruns ochii mei căprui. Părul lui...gri cred,stătea răvășit pe faţa sa perfectă. Avea un cercel în nas,și două piercinguri în partea de sus a buzei. Avea unul în stânga,si unul în dreapta. Și incă un cercel în ureche Băiatul e foarte,dar foarte frumos. Nu știu de ce se ascunde..
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—Doamne..zic din greșeală —Ţi-am zis că nu trebuia să mă vezi!zice el aproape rușinat și iși pune gluga pe cap. Zâmbesc și ii dau gluga jos —Esti super frumos!zic aproape ţipând Se uită la mine gen"Wtf" și îmi zâmbeste. —Mulţumesc.imi raspunde el —Cu drag! Acum,ai de gând să îmi spui ce s-a întâmplat? Dă din cap afirmativ și se pregătește să îmi zică.
