Doar Un Pariu?

Sunt cu ochii pe tine!

Intru in cabinetul directoarei cu o bătaie a inimii si o frică care se instala din ce in ce mai rău si mai repede
-Ia loc Rose.vocea blândă a directoarei mă pofteste să stau pe scaunul aproape de Luck
Dau incet din cap in semn afirmativ și mă asez pe scaun
-Rose,cum te simti? Când am aflat,era să mor de nervi,dar nesimtitul ăsta si-a primit pedeapsa bine meritată,te asigur

Mă uit iar la faţa lui Luck si la corpul lui..vânăt. Un strop de milă se strânge de mine dar si o curiozitate
-Sunt bine doamnă director. Dar,mă scuzati că intreb,ce pedeapsă a primit el?
-Nu contează asta Rose. Contează că esti bine. Acum,Luck,iti vei cere scuze domnișoarei in cel mai frumos mod.zice directoare cu un ton dur si apăsat inspre Luck
-Dar nu vreau să ii cer scuze!protesteaza Luck
-DACĂ NU ITI CERI SCUZE TE BAG O SĂPTĂMÂNĂ IN CONGELATOR SI TE BAT PÂNĂ ITI BEI SÂNGELE!vocea directoarei care ne sperie pe amândoi ne face să tremurăm.
Este asa..rea..dură..nu o stiam asa..
O frică s-a instalat rapid in mine de ceea ce poate face femeia asta. L-a băgat in congelatorul cel mai mare,unde nu e nimic. Acolo sunt temperaturi foarte scăzute..L-au bătut intr-un hal de hal. Dar de ce?
-Rose,imi pare rău că te-am lovit si era să te veolez.zice Luck cu multă scârbă
Dau afirmativ din cap neștiind ce sa zic si dau din umeri
-Ok,Luck,dispari! Sunt cu ochii pe tine!zice directoarea dur
Luck se ridică si pleacă,eu incă rămânând in cabinet
-Rose,nu l-am pedepsit cum trebuie pentru tot ce ti-a facut.zice doamna director calmă
-Ba da doamnă...Este vânăt si speriat
-Ii iei apărarea?! Copilul ăla merită si mai mult rău..Rose,dacă te viola,nu il mai iertam cum am făcut acum!
-..Multumesc ,cred.
Efectiv femeia asta mă sperie. Este bipolară sau cum?isi schimba starea imediat. De ce ii pasa asa mult de mine? De ce l-a pedepsit asa aspru pe Luck..Nu am nimic cu el,il urasc mult,dar e un copil,chiar dacă mai rau si diferit..dar e un copil,un adolescent..si il doare
-Pot să plec?zic abţinându-mi lacrimile să curgă
-Esti ok?intreaba doamna director ingrijorată
-Da..Pot sa plec?zic din ce in ce mai repede
-Da,du-te

Fug din cabinet si merg unde mă duc picioarele. Urc cât mai multe scări,cât de multe pot. Dar scarile se termină la capăt unde se află o ușă prăfuită si veche. Cred că este podul. Incerc sa o deschid dar e incuiată.
Imi iau cheile de la camera mea si incerc sa deschid cu ea si spre norocul meu,merge
Intru incet,ușa scârţâind de la rugină. Este totul curat. Parcă cineva vine aici fără să fie văzută de lume si face curat
Aprind becul care spre norocul meu merge si mă uit in jur. Sunt multe cărţi,multe poze,multe tablouri cu tot felul de persoane. Sunt multe cutii pe o masă mai in spate unde scrie"Amintiri"
Pe aceias masă este un ziar vechi,din 2012,de când sunt eu la orfelinat. De 6 ani..Il ridic și văd scris mare"CASĂ ARSĂ. DOUĂ PERSOANE AU MURIT ARSE DE VII. COPILUL LOR,ROSE MILLER,ESTE DATĂ LA ORFELINAT. ADEVĂRUL E SOCANT. ROSE.."
Nu apuc să mai citesc pentru că se aude ușa scârţâind.
Mă ascund printre niste cutii unele peste altele,in spate,ferite de lume
Tocuri la vreo 10 centimetrii se plimbă prin cameră
-E cineva?intreabă vocea directoarei care se aude inspre mine
Incep să fac o rugăciune sa nu fiu prinsă si atunci ţipă un copil afară,ea indreptându-se acolo. Inchide usa si pleacă,eu răsuflând ușurată
Aleg să iau ziarul sa il citesc in camera mea si să dispar de aici!
Ies repede,inchid,si fug spre camera mea
Incui usa dar deja cineva bate in ea
-Rose,sunt eu,Luiza,deschide!ţipă prietena mea  de afară
Mă uit unde să ascund ziarul si il.bag intre niste haine si deschid repede,respirând greu
-Esti ok? Te-am văzut alergând pe scări alergând ca o nebună si voiam să văd dacă ai pătit ceva
-Da,da,sunt ok. Fac si eu miscare.zic mintind cu un zambet la fel de fake ca minciuna mea
-Da..ok. cum a fost la directoare?
-Luck si-a cerut scuze obligat si cam atât
-Si acum este la cantină,fără gardă de corp.continuă ea
-Luck nu e periculos Luiza. Nu ai de ce iti faci griji. Am reusit sa il inving intr-un fel,inainte de..stii tu
-Da Rose,dar tu esti tu. Esti puternică și dură,nu stiu cu cine semeni.
-Nici eu nu stiu. Ai mei erau așa blânzi..EraU asa fericiti..Blânzi,buni,erau non-violentă
-Of Rose..
Hai că te las,mă duc să imi fac curat in cameră,ai grijă de tine. Vezi că sunt cu ochii pe tine nebuno. Te iubesc,ceaw.zice ea in timl ce mă ia in brate si pleacă
Inchid ușa si mă trântesc in pat ajungând in lumea visurilor