Doar Un Pariu?

Adevărul

Daţi drumul melodii în timp ce ciţitiiii

*******
Mă ridic și dau să plec dar vocea lui mă oprește
-Stai...
Imi zice aproape șoptind
-Scuze,dar e greu să vorbesc cu tine..
-De ce?zic eu uitându-mă ciudat,și mă așez înapoi pe scaun
-E greu..complicat. iar tu ești o străină
-Crede-mă,această străină poate ţine secrete,multe secrete. Și iti poate fii o prietenă adevărată
Atunci,pentru prima dată se uită la mine. Pentru prima dată am putut vedea cât de frumos poate să fie acel băiat. Ochii lui căprui,tenul puţin bronzat,părul brunet și zâmbetul perfect. Cred că înebunește toate fetele
Imi dau o palmă mintală pentru ce tocmai mi-a trecut prin minte și incep să ascult
-Chiar vrei să știi? Vrei să știi de ce stau aici,ferit de lume și de ce nu vorbesc cu tine,sau orice altă fată de aici?
-Normal..zic eu aproape nesigură.
-Ok..totul s-a întâmplat acum o lună. Era totul perfect. Eu împreună cu iubita mea și familia mea mergeam la munte. Dar acolo,efectiv totul s-a destrămat. Cea mai oribilă vacantă,excursie,dacă o pot numii asa.
Un tir a intrat în depășire și a intrat în plin în mașina alor mei. Eu eram în altă mașină,cu iubita mea și fratele iubitei mele. Am văzut moartea părinţilor mei,în faţa ochilor.spune el,in timp ce iși sterge lacrimile acumulate..Toti ne-am uitat in partea aceea,iar Derek,fratele iubitei mele..a pierdut controlol mașinii. S-a învârtit până când în partea șoferului și in partea din spate a șoferului,a intrat în plin o mașină. Iubita mea era plină de sânge,se zbătea intre viaţă și moarte..Fratele ei a murit pe loc,iar eu eram prins sub fiarele mașinii zdrobite.
Am început să plâng și am incercat să ies. Nu am reușit. Îmi rupsesem piciorul și mâna,capul era spart,răni peste tot..sânge...mult sânge...Tot ce imi amintesc este că m-am trezit la spital,cu multe perfuzii. Am întrebat un doctor ce s-a întâmplat și mi-a explicat. Toate scenariile au apărut în mintea mea ca un junghi. Am început să plâng in hohote. Ai mei și Derek au murit pe loc,iar iubita mea murise în urmă cu câteva ore,pe patul de operaţie. Aceea a fost cea mai urâtă zi din viaţa mea. Traume peste traume. Am stat o lună la spital,apoi m-au adus aici. Toti psihologii au încercat să mă facă să uit,să nu mai plâng mereu,dar nu au reușit. Acum că sunt aici,mă simt și mai rău..e totul ciudat si diferit pentru mine. Imi e dor de mama care imi făcea prăjituri,imi e dor să ies cu tata la pescuit..Îmi e dor de iubita mea. Imi e dor de tot. Nu inteleg ce am făcut eu? De ce mi se intâmplă toate mie? Ce am făcut atât de rău..?
Lacrimile au inceput să curgă șiroaie pe obrajii mei. A fost cea mai emoţionantă poveste auzită până acum. Efectiv,și-a pierdut tot..familia iubita..tot. Și incă poate supravieţuii..Eu cred că nu aș putea rezista..
Mă ridic și îl îmbrăţisez strâns,plângând pe umărul lui
-Îmi pare așa rău..
E tot ce reușesc să zic și incep să plâng mai rău
-Nu are de ce..Nu e vina ta.
-Știu dar tot îmi pare rău. Esti asa..distrus..Traumatizat..Doamne,nu stiu ce să mai zic efectiv
Incep să plâng iar și il strâng mai tare în brate
El e atât de tare..A trecut prin atâtea...și,totuși,e aici. Este foarte puternic. Este un exemplu pentru multe alte persoane
Ne desprindem din îmbrăţisare și imi sterge lacrimile
-Nu mai plânge copile. Mă faci si pe mine să plâng,și crede-mă,mă abţin cu greu
-Uff,ok

-Măi,măi,măi,ce avem noi aici?zice Daria apropiindu-se cu sclavele ei de noi

Și papam,capitol nou. Ce pot să zic,am inceput să plâng când il scriam.