Locuri din Romania

Peștera Labirint

Peștera Labirint, din Limanu, județul Constanța, a fost descoperită de peste 2000 de ani și este deschisă tuturor turiștilor fără taxă de vizitare. Această peșteră este neamenajată și este una dintre cele maimisterioase și ciudate locuri, învăluită în mai multe legende, care nu a putut fi explorată până acum în întregime. Monumentul istoric nu prezintă trasee amenajate și în cazul vizitării necesită echipament adecvat.

Peștera Labirint este, de fapt, un lanț de peșteri și se aseamănă cu cea mai lungă peșteră din lume, Peștera Mamut din Statele Unite ale Americii. Este un magnet pentru speologi, arheologi și istorici, dar și pentru cei ce iubesc misterele. Datorită descoperirilor științifice, cât și a legendelor străvechi, reprezintă un loc unicat în lume.

Profesorul V. Boroneant și Vasile Pârvan susțin că labirintul era cunoscut de acum 2000 de ani. Aceștia spun că peștera de la Limanu este aceeași cu Keiris, unde geto-dacii s-au adăpostit în timpul domniei lui Dapys, când romanii au venit să cucerească Dobrogea. Când a avut loc invazia, populația s-a refugiat aici, lând cu ea toate bunurile, vitele, turmele. Dar romanii au găsit toate intrările, iar conducătorul Crassus, a ordonat zidirea lor, învingând dacii prin înfometare, iar aceștia s-au predat. Ca și dovezi, sunt încă existente încăperile zidite, galeriile prelucrate de  oameni, galerii folodite ca și adăpost, altare, pereți întăriți cu ziduri sau coloane de piatră. Peștera a avut mai multe intrări, unele chiar au fost săpate în interior dar, acum toate sunt acoperite cu vegetație și sunt blocate.

Peștera Labirint mai este cunoscută și sub numele de „Peștera de la Baltă”, „Peștera Limanu” sau „Peștera la Icoane”. Bineînțeles, aici nu este vorba de icoane creștine, ci de cele trei chipuri care au fost sculptate în piatră, la 35 de metri de la intrarea în peșteră. Au fost descoperite în anul 1971, cand peștera a fost explorată în amănunt, acum figuriile sunt parțial distruse. Acestea au fost sculptate în semn de recunoaștere pentru acel loc, a lui Zalmoxis și pentru a veghea intrarea în peșteră.

Între timp, Boroneant a constatat că locul subteran este compus dintr-o vastă rețea de coridoare cu pereții și tavanele cioplite, drept, săli și galerii naturale sau săpate de oameni. Pentru orientare legăturile dintre coridoare au fost marcate cu semne. Un sistem de aerisire bine realizat exista în toate spațiile locuite. Simbolurile și desenele (păsări, oameni, animale) și semnele de orientare sunt foarte diverse și se întind pe o perioadă mai lungă de timp, până în secolul XI.

Acest loc strânge multe legende înfricoșătoare, reliefând caracterul misterios la peșterii. Oamenii de acolo spun că această peșteră este o poartă de intrare către lumea de dincolo și cei că mulți oameni care au intrat acolo nu au mai ieșit. Și nici nu s-a găsit vreodată urma celor dispăruți, ei trecând în altă lume. Unii mai cred că însuși Zalmoxis păzește intrarea pe tărâmul sacru și că, înăuntrul peșterii drumurile se întretaie, galeriile sunt identice și pământul se surpă după ce intri într-o încăpere, deschizându-se o alta. Lanțul de peșteri, după cum zic unii bătrâni, ajunge aproape până la Varna, în Bulgaria, trecând pe sub Dunăre. Și mai ales vara, din fântânile din sat, ies roiuri de lilieci.

Altă legendă spune că uneori, din adâncurile pământului se aud țipete ciudate ale paznicului porții, hipnotizând oamenii ca pe însoțitorii lui Ulise la glasul sirenelor și vrând să-i ademenească acolo. Speologii au altă explicație pentru acest fenomen: zgomotul este făcut de sunetul curentului puternic care străbate o parte din galeriile subterane.

Peștera Labirint este orientată spre sud, este largă de 3,5 metri și înaltă de 1,4 metri și o lungime de 3.200 de metri. Are temperatura constantă, de 12 grade C, iar umiditatea variază între 80 şi 90%. Harta peşterii aduce cu planul unui oraş imens, sutele de galerii par să imite nişte străduţe intersectate sau se înfundă brusc.  Planul este organizat în trei cartiere, fiind cele trei secţiuni ale peşterii. În a doua secţiune a peşterii, lipsa curenţilor de aer a permis dezvoltarea unei faune bogate, caracteristică peşterilor şi depozitelor de guano, populată de lilieci. Interioarele nu conţin speleoteme, adică stalactite şi stalacmite. Deşi cunoscută de mult timp, abia după 1900 a început să fie vizitată. Inclusiv cercetările arheologice de aici, începute din 1916, au lăsat multe întrebări fără răspuns. În anul 1959 și 2000 peștera a fost declarată rezervație speologică iar în anul 2007 reconfirmată. Merită să fie vizitată, măcar puțin, pentru unicitatea ei. Pentru a apuca să o vezi în întregime, ai avea nevoie de câteva zile, plus că riscul de a te pierde este foarte mare.

Din acest sistem de galerii face parte şi Peştera Movile, cunoscută în întreaga lume, trezind interesul NASA. Aici a fost descoperit singurul ecosistem subteran chemo-autotrof de pe planetă, adică mai mult de 30 de specii de vietăţi unice în lume, care se hrănesc exclusiv cu masa organică sintetizată de bacterii specializate în descompunerea hidrogenului sulfurat, oxigenul fiind absent aici. Aceste descoperiri sunt relativ recente.