Go deep or nah - one shot

Stay. //taeminkook

Stateam pe canapea si ma uitam la televizor. Eram prea concentrat asupra a ce se discuta in emisiunea mea preferata pentru a observa persoana din spatele meu.

Mi-am dat seama de prezenta persoanei iubite doar in momenul in care mainile acesteia au facut contact cu fata mea, presandu-le pe ai mei ochi micuti.

-Ghici.

-Jimin?

-Uh... nu. Iar te gandesti la el...

-Scuze, Taehyung.

-Lasa. Te inteleg. Nu e nimic. Totusi... imi poti explica de ce esti atat de distant in ultima vreme? Ce se intampla cu tine, Jungkook?

Acesta a dat sa ma sarute doar ca m-am ferit. Stiu ca i-am ranit sentimentele, doar ca nu intelegeam ce se intampla cu mine. Corpul meu refuza atingerile lui. In realitate stiam ce se intampla, doar ca nu voiam sa accept adevarul dureros.

-Nici eu nu stiu. Imi tot apare in vis. Vrea sa ma duc la el. Stiu asta. O stiu foarte bine...

-Du-te.

-Nu pot. Nu sunt pregatit.

-El stie ca esti. D-asta te cheama. Ii e dor de tine. Si nu uita ca de cand a murit de abia i-ai vizitat mormantul de 3 ori.

-Stiu... stiu...

-Si nu uita de relatia pe care ati avut-o.

-Bine, fie. Ma duc. Revin intr-o ora.

Ajuns in fata mormantului, m-am asezat in genunchi si am inceput sa vorbesc cu el, in mintea mea.

"Stiu ca ma auzi. Aseara te-am simtit. Am simtit cand te-ai asezat langa mine pe pat. Taehyung nu stie de asta. Imi e dor de tine. Foarte, foarte dor. Continui sa te iubesc. Au trecut cinci ani de cand ai murit. Imi pare rau. Stiu ca nu prea am fost la tine. Nu te voi uita. Chiar daca sunt acum cu Taehyung, eu tot pe tine voi continua sa te iubesc. Chiar daca esti mort, in sufletul meu vei ramane viu. Te iubesc, Park Jimin."

Ochii imi erau invadati de lacrimi amare. Nu mi-l pot scoate din minte. El e tot ceea ce mi-am dorit de la viata. Daca nu se intampla accidentul ala oribil... era langa mine. Am nevoie de tine...

"Iti multumesc, Jungkook. Iti multumesc pentru toate amintirile pe care le avem impreuna. Este timpul sa iti faci amintiri noi cu noul tau iubit. Te rog, zambeste pentru mine. Si eu te iubesc, scumpul meu pui."

Mi-am ridicat capul. Soarele iesise din nori. Acesta stralucea mai puternic ca niciodata.

-M-ai auzit... iar eu iti sunt recunoscator...

Zambul imi reiesise dupa mult timp.

-Impreuna mereu.

"Da."