My Blood // HP next generation //

Convingere

~I want to be happy but something inside me screams that I do not deserve it ~

Ultimele săptămâni fuseseră pline pentru Allison.
În primul rând,reușise să treacă cu bine peste toată povestea cu Albus și ascunderea lui.Ea și Scorp au avut niște dificultăți acuzându-l pentru aproape o săptămână, dar s-au descurcat. Încă se certa cu el. Dar era genul de ceartă prietenoasă. La început îl ura, dar acum se obișnuise cu Al. Ba chiar se împrietenise cu el.
Și se părea că începea să se priceapă din ce în ce mai bine la faza cu Scorp și ea ca fiind parte din familie.
Allison a reușit să vină chiar cu un plan prin care să-și îndeplinească misiunea. Totuși nu prea era de acord, căci i se părea cam crud, chiar și ei. Totuși, avea s-o facă așa că nu mai avea sens să se convingă. Aici nu i se ofereau alegeri.
Uneori, Allison nu putea să doarmă. Nici ea nu știa de ce. Viața ei, mergea  cât de perfect ar fi fost posibil. Dar ceva, o mânca de vie. Ceva ce nu mai simțise niciodată.
Și când nu putea să doarmă, scria versuri.
Mai nou, scria și scrisori. Pentru persoane. Persoane cărora dorea să le spună ceva, dar nu avea curajul. Nu dorea să accepte ce voia să spună.

Dear boy with black messy hair,
Yes asshole, I do care about you
Just sayn' ,
your blonde

Dear brother,
I try not to miss you, but in the end, I still do.....
With love,
your sister

Dear fake cousin/Scorp,
we're just kids. We aren't supposed to be heroes. But we could.
Sincerely,
Allison

Când Allison începu să scrie și ultimul mesaj, își aminti de ce o făcea.

Flashback
Allison nu putea dormi. Se hotărî să meargă la bucătărie să-și pregătească un ceai.
Dar când ajunse acolo, constată că nu era singura care se gândise la asta.
Scorp stătea(stat e prea mult zis, căci se sprijinea de masă,aproape picând din picioare la cât de obosit era) așteptând ca ceaiul să se infuzeze.
-Scorp, nu mă așteptam să mă luminezi cu minunata, inegalabila ta prezență, încercă Allison să destindă atmosfera.
Și pentru câteva secunde a reușit, căci băiatul zâmbi.
Apoi, reveni înapoi la băiatul morocănos și preocupat.
-Hei, ce s-a întâmplat? întrebă fata.
-Allison.... e vorba despre mama mea. Știi că e internată la St Mungo...... problema e că starea ei se înrăutățește. L-am auzit pe tata vorbind. Vrea să-mi ascundă asta. Și..... și mă simt așa patetic......
Toată vara am stat și n-am făcut nimic! N-am ajutat cu nimic! Mă simt nefolositor! Sunt un nimeni!
-Scorp.... ești important. Și exiști pentru un motiv.....
-Dar.... asta nu mă ajută. Nu mă ajută dacă cei din jurul meu mă părăsesc. Nu mă ajută că sunt doar un copil. Allison, mă uit în jur. Și văd....văd....cum alții sunt de ajutor. Iar eu nu sunt de niciun folos.....
-Scorp.....
-M-am săturat să văd cum cei dragi mor! M-am săturat să nu pot fi de folos! M-am săturat să fiu comparat! M-am săturat să nu fiu util! M-am săturat să mă distrez în timp ce unii suferă! Vreau să fac ceva! Dar..... pur și simplu nu pot! Și m-am săturat de asta!
Atunci, Allison făcu cel mai ciudat lucru,cel mai incredibil și imposibil lucru.
Îl îmbrățișă. Îl îmbrățișă căci știa cum se simte. Mintea ei se contrazicea prima oară cu sufletul. Mintea îi spunea să nu se atașeze, dar inima, îi spunea să-l îmbrățișeze mai strâns, să plângă cu el, să îi spună că totul va fi bine, chiar dacă nu era așa. Pentru o clipă, se gândi să îi spună despre viața ei. Adevărata ei viață.
Dar apoi, mintea învinse. Allison, se trase din îmbrățișare și deveni din nou fata rece fără sentimente.
Allison părăsi bucătăria.
Și Scorp ar fi crezut că totul a fost un vis, dacă nu ar fi văzut că minunata lui cană cu ceai, dispăruse și ea. O data cu fata.
End Flashback

***

Diagon Alley era magnifică! Allison se bucura de priveliște în liniște. Tocmai ce terminaseră de cumpărat toate cărțile de care aveau nevoie și se îndreptau spre casă, când Allison exclamă panicată.
-Uniforma! Trebuie să-mi iau o uniformă!
-Ai dreptate Allison. Scuze că am uitat dar...... nu toți își cumpără uniforma în anul patru..... încercă să se scuze Draco.
-Allison vin cu tine! Vreau să văd dacă mă întâlnesc cu Al pe drum! spuse Scorp.
Allison dădu aprobator din cap. Dacă ar fi fost sinceră cu ea, și ea dorea să-l vadă pe băiat. Îi era dor de discuțiile (majoriatea certuri) lor.

***

Allison tocmai ce ieșea din magazin, cu uniforma frumos împachetată în siguranță în ghiozdanul ei.
Se hotărâse să se întâlnească cu Scorp și Draco la magazinul de peste drum, după ce termina.
În drumul ei spre destinație,surprinse un brunet, cu păr ciufulit, stând cu spatele la ea.
-Albus!
Până și ea se miră, când își auzi propria voce strigând numele acela.
Totuși, băiatul nu se întoarse.
Când Allison ajunse lângă el, se gândi să se amuze un pic de el. Așa că se gândi să-l îmbrățișeze, căci el sigur nu s-ar fi așteptat la asta. Și asta făcu.
Doar că reacția la care se aștepta, nu mai veni.
Când se desprinse din îmbrățișate, zări și ochii albaștri, ca de safir, privind-o.
-Hmm.... tu... nu ești.... Al.... se bâlbâi ea.
Băiatul doar râse și dispăru în mulțime.
Fata era chiar confuză.
Dar Scorp apăru și o scoase din acea stare.

***

Allison se trezi în patul ei confortabil.
Azi era ziua cea mare! Azi mergea la Hogwarts!
Era încă dimineață, așa că nu trebuia să se grăbească. Se hotărî să mai revizuiască încă o dată, lista de lucruri pe care și le lua cu ea.
Haine. Bifat. Cărți de școală. Bifat. Accesorii. Nu avea așa ceva. Perie. Bifat. Alte lucruri mai mărunte. Bifat. Trei pumnale. Bifat.
Luă unul din cele trei pumnale și și-l strecură într-o gheată, chiar la timp, căci Scorpius bătea la ușă, mai un pic și s-o dărâme.
-Allison! Ești gataaaaaa?!
-Daaaa! țipă blonda de pe cealaltă parte.
-Haide, vrem să fim la timp! Tata urăște să întârzie.
-Ok!
Draco veni și o ajută cu cufărul,în timp ce Scorp și-l târa pe al lui pe scări și se plângea.
-Dar de ce nu poți să-mi duci și mie cufărul? Cum adică ea e fată? Dar ce, fetele au mai multe drepturi ca noi? Dar asta e discriminare! Cum adică sunt gingașe? Tu n-ai văzut-o pe Allison în acțiune! E înfricoșătoare!
-Scorp,ori cât de mult îmi place să te aud cum te plângi, mai fă și tu o pauză, altfel o să rămâi fără insulte pentru mine! strigă Allison din spatele lor.
Draco zâmbi, imaginându-și care ar fi fost reacția lui la cuvintele fetei.
-Hai Allison! Grăbește-te!strigă Scorp.
Allison coborî scările grăbită, cu o cușcă într-o mână și un dosar în cealaltă.
-Chiar trebuie să-l țin închis?întrebă ea sceptică. Urăște să nu-și întindă aripile!Îi place să zboare!
-Allison, ăstea sunt regulile! spuse Draco.
-Ce-i cu dosarul? Ai început să lucrezi la Minister și nu mi-ai spus? o tachină Scorp.
-Scorpius, eu măcar am o șansă să fiu angajată undeva, spre deosebire de tine.
-Gata cu cearta,urcați în mașină!interveni Draco.
Fata așeză cu grijă cușca în mașină,apoi se urcă și ea.
Andrenalina începea să-i curgă prin vene. Încurand, avea să înceapă prima ei zi la Hogwarts. De acum, misiunea ei începuse.
Allison strânse la piept dosarul, unde se aflau toate desenele ei, toate versurile ei și mai ales,toate scrisorile ei.
Știa că într-un fel, în acest drum, începea să țină la unele persoane. Și știa că e greșit.
Venise aici cu un singur scop. Și așa avea să și rămână.
Allison era pregătită să renunțe la tot ce a trăit de când a ajuns aici, pentru a-și îndeplini misiunea.
Ai grijă lume-ntreagă, căci Allison vine! Și te va cuceri!

Hei, din nou, scuze că nu prea a fost așa interesant!
Dar vreau să vă spun, că sunt foarte entuziastă, deoarece încurând, toată povestea va începe să prindă contur și culoare!
Acest capitol, a fost doar unul de legătură, de umplutură, chiar. Dar totul va avea un scop, vă promit!
Vreau să vă lămuresc și cu acele scrisori. Știu că puteam să le scriu în română, căci ar fi avut mai mult sens, deoarece și povestea e în română, dar mi-a plăcut mai mult cum sună versiunea lor în engleză.
Le mulțumesc celor care citesc și îmi votează cartea!
Și le mulțumesc și cele care mă inspiră!
Pa, vrăjitorii mei preferați! Sper să ne revedem încurând! ^^