My Blood // HP next generation //

De-a v-ați ascunselea

~She wore a thousand faces all to hide her own~

Scor și Allison s-au grăbit să treacă prin curte pentru a nu fi văzuți.
Când au ajuns la poarta ce despărțea viața luxoasă de oamenii normali, fata observă un brunet așteptând de partea cealaltă.
-Al, venim! Totuși, nu știu cum vei trece.... n-am putut lua telecomanda pentru a deschide poarta,îi strigă Scor prietenului său.
Allison se apropie de băiat. Îl observă printre barele de oțel. Era un pic mai înalt decât ea, slăbuț, brunet iar părul lui era răvășit. Avea cearcăne,dedesubtul ochilor lui verzi. Purta un tricou verde, cu un șarpe pe el. Probabil e la Slytherin, se hotărî fata.
Se pare că ea nu era singura care observa ceva, căci de partea cealaltă a porții și băiatul o studia pe fată.
-Hmm... îmbrăcat ca un Slytherin și în timpul vacanței. Ce avem noi aici? Un ego mare cât Hogwarts-ul?întrebă Allison, arătând spre bluza lui.
-Poate, dar clar tu nu ești la Hufflepuf,răspunde arogant Albus.
-Păi ,poate că nu sunt încă într-o casă dar măcar nu sunt non, ca unii de aici. Ca tine, zice răutăcios Allison.
-Sunt la Slytherin, blondo, și dacă mai continui mult cearta asta, o sa afli și de ce,spuse enervat Albus.
-De parcă mi-ar fi frică de tine, îi scuipă fata, cuvintele în față.
-Hei! Voi doi! Încetați! Ne va auzi cineva! Albus, ea e Allison, verișoara mea. Allison, ți-am spus despre Al.
Fata a dat afirmativ din cap.
-Și....Al.....te mai lauzi și cu altceva în afară de Casa ta?
-Nu. Eu nu joc Quidditch,răspunse Albus pe un ton nonșalant. Și nu-mi spune Al. Doar prietenii îmi spun așa.
-Auch! Asta m-a durut chiar și pe mine, se prefacu rănită Allison.
Cei doi s-au cunoscut de câteva minute, iar Scorp deja nu le mai suporta certurile. Dar ceva din ultima lor discuție îi atrase atenția.
-Prieteni, sunteți niște genii! strigă Scorp.
-Păi, știam asta deja, dar ce te-a făcut să o și recunoști? spuse Allison gânditoare.
-Putem lua o mătură! Unul din noi zboară până pe cealaltă parte și îl aduce pe Al pe partea asta.
-Scorp! E o idee genială! exclamă Albus.
-Allison, tu știi să zbori? întrebă Scorp.
-Eu nu mă urc pe mătură cu ea!exclamă Albus. Mai bine putrezesc aici, în fața porții!
Blondul o privi pe Allison. Fata se gândea ce să răspundă.
Normal că știa să zboare. Chiar foarte bine. Știa să lupte pe mătură, să-și țină echilibrul, să stea în picioare pe ea într-o urmărire. Cele enumerate mai sus nu sunt nici jumătate din lucrurile pe care le putea face fata. Căci ea învățase să zboare când se antrenase să devină asasină.
Totuși, nu le putea spune cât de genială era la zbor. Căci nimeni nu știa că ea era bună. Trebuia să pară mereu o persoană normală, fără talente. Ca să nu iasă în evidență.
-Albus!îi atrase atenția blondul.
-Umm...e ok. Nu știu să zbor. Mi-e frică de înălțimi,îl întrerupse Allison.
-Oh... ok atunci.
După ce se furișară înapoi pentru a lua o mătură, Scorp zbură peste poartă și-l luă pe Albus.
-Bun, acum te ducem în camera mea! spuse Scorp.
Apoi se întoarseră în casă neobservați. Ehhh, aproape.
-Scorp, pot să vorbesc cu tine pentru o secundă?se auzi vocea domnului Malfoy. Lucius tocmai a plecat și.....
Domnul Malfoy apăru în aceeași încăpere cu cei trei.
-Ce pe pălăria lui Merlin se petrece aici?întrebă Draco.
-Tată, pot să-ți explic! strigă Scorp panicat. Vezi tu eu....
-Ai spart vaza preferată a bunicii tale! De ce? Si unde e Allison?
-Poftim? întrebă mirat Scorp.
Băiatul se întoarse și văzu vaza spartă de pe jos. Dar în rest, nici urmă de Allison sau Albus.
Ce deșteaptă e Allison! Vicleană,dar deșteaptă. Probabil se îndreaptă cu Al spre camera mea. A inventat o bună diversiune. Nimic nu poate strica planul ăsta! gândi Scorp.
-Scorp,ai noroc că pot repara vaza cu magie! Dar ca să fac asta, îmi trebuie toate cioburile. Și ghici cine le va aduna pe toate ca pedeapsă! spuse Draco pe un ton calm.
-Am înțeles tată, spuse Scorp.
-Oricum, Scorpius, nu de-aia am vrut să vorbesc cu tine. Ce voiam să îți spun e că Lucius a plecat până la tine în cameră să-ți aducă bagheta. A tot insistat că trebuie să o ducem la verificat ca nu cumva să aibă vreun blestem pe ea.
-C-camera mea? întrebă Scorp înghițind în sec.
-Da. Apoi, va veni aici să-ți arate cum s-o verifici, spuse Draco. Același lucru făcea și cu a mea, deși nu înțeleg de ce..... HEI! UNDE PLECI?
Dar Scorp, nu mai ajunse să-i răspundă căci o luă la fugă. Trebuia să-și avertizeze prietenii.
Urcă pe niște scări, coti la dreapta și fugi pe coridorul imens.Când trebuia să facă a doua cotitură, auzi niște voci.
-Al, mai încet! O să te audă cineva!
-Nu-mi mai spune Al! Și apropo, ce-ai făcut acolo jos, a fost josnic!
-Știu. Nu pot să cred că ți-am salvat fundul!
-Vorbesc serios!
-Păi, mai trebuie să lucrezi la asta, nu prea-ți merge! spuse Allison.
Scor își roti ochii. Cei doi aveau să fie mereu așa obositori?
-Prieteni, șopti Scorp.
Cei doi, reacționară diferit. În timp ce Allison își scoase bagheta defensiv, Al se poziționă în fața fetei protectiv.
Dar după ce amândoi își dădură seama că e doar Scorp,răsuflară ușurați.
-În camera mea e Lucius! Ce mă bucur că v-ați certat încât nu ați mai avut timp să intrați! șopti Scorp.
-Scorp!Ne bucurăm să te vedem! exclamă Allison.
-Sunt de acord cu blonda,spuse Albus.
Fata oftă exasperată.
-Prieteni, nu e timp de ceartă! Cineva poate să vină aici din clipă-n clipă!
Aproape ca o prevestire, cei trei auziră un Draco furios urcând scările și un Lucius preocupat, ieșind din camera lui Scorp.
-Ce ne facem? Suntem prinși la mijloc! exclamă fata.
-Haideți! Am o idee! șopti Albus grăbit.
În timp ce fugeau, Albus le explică planul lui.
-Când am venit prima oară la Scorp, m-am rătăcit și am ajuns la o ușă. E chiar aici! spuse când cei trei ajunseră in fața ușii.
-Bravo Al, ai ținut bine minte! îl felicită Scorp. Aici este o debara, o cameră de serviciu.Cel puțin, asta mi-a spus tata. Nu am fost niciodată înăuntru. Nu știu de ce, dar tata o ține încuiată. Deși, dacă nu mă mine,tot ce se găsește în ea sunt soluții de curățat chestii.
-Păi, vei afla încurand cum e înăuntru, căci vom intra!Trebuie doar să vedem cum deschidem ușa! răspunse Allison.
Scorp și Albus se chinuiră să deschidă ușa, dar nu reușiră.
Când pașii se puteau distinge foarte clar, iar vocile nu mai erau niște zumzete depărtate, ci se putea înțelege ce ziceau, Allison își pierdu răbdarea.
-Băieți, dați-vă! Nu merge așa!
Cei doi, acceptară, neavând ce să mai facă, așa că se puseră să țină de șase.
Allison, inspiră adânc și își scoase bagheta din buzunar.
-Acum ori niciodată..... glumi pentru sine.....
Apropie bagheta de încuietoare și șopti rapid Alohomora.
Încuietoarea scoase un sunet, înăbușit de zgomotul din jur.
Allison, își vârî bagheta înapoi în buzunar și apăsă pe clanță. Ușa se deschise cu un scârțâit.
Cei trei intrară la timp, căci imediat ce închiseră ușa în urma lor, Draco și Lucius apărură în peisaj.
Scorp, Allison si Albus, expirară ușurați, căci reușiseră să scape la mustață, din nou.
Apoi se uitară în jur. Așa-zisa debara, era de fapt o cameră spațioasă, elegantă, cu tot felul de tablouri și obiecte.
-Wow! exclamă Allison.
Scorp, deja fugise să admire tablourile.
Albus se apropie de câteva obiecte, frumos așezate pe o măsuță de argint.
-Locul ăsta e grozav! exclamă Albus.
-Hei, prieteni, IA PRIVIȚI AICI! strigă Scorp.
Allison se apropie de blond. Acesta stătea în fața unui perete cam gol. Cel puțin, era singurul din cameră care nu era decorat excesiv.
Fata văzu totuși, ce-i atrase atenția. Pe tot peretele, era așezat copacul genealogic al familiei Malfoy.
Scor se uita înlemnit la el.
Allison înțelesese de ce.
Mai mult de jumătate din pozele persoanelor și numelor lor, erau distruse. Arse.
Iar, lângă partea cea mai arsă a peretelui, se afla un mesaj cu roșu. Allison se ruga să fie vopsea, dar știa că era sânge.
Dintr-o dată, Allison nu se mai simțea așa sigură pe ea. Un fior rece îi traversă șira spinării, iar inima începu să-i bată așa tare, că aproape-i ieși din piept.
-Scorp, spuse Allison punându-și mâna pe umărul falsului ei verișor. Scorp, e.... camera asta a trecut prin război, sigur nu e ceva nou. Plus că.... nici măcar nu știm ce....
-Allison, asta e o cameră unde se păstrează lucruri din familie. Lucrurile de preț ale celor morți. E ca un fel.... de omagiu.... adus celor decedați. Sunt lucruri din familie....spuse Scor cu lacrimi în ochi. Allison, uite cât de multe lucruri sunt în jurul nostru.
Fata se uită în jur. Și înțelese ce voia să spună băiatul.
Albus se apropie de Allison și îi șopti:
-Blondo,hai să-l scoatem de-aici. Nu-i face bine.Am verificat și au plecat. Calea e liberă.
Cei doi reușiră să-l scoată pe Scorp afară din încăpere. Înainte de a închide ușa, Allison mai citi o dată mesajul.
Omoară-i pe toți, până nu te omor eu pe tine!

***

-Allison, crezi că Scorp e bine? Crezi că ar fi trebuit să rămân cu el?întrebă Albus.
-Cred că Scorp va fi bine. Îi trebuie niște timp să-și revină. Plus că el a ales să dormi în camera mea, căci nimeni nu va intra aici fără să-i dau voie, deci vei fi în siguranță. La el va mai da buzna Draco și alții. Mai ales acum, când e pedepsit și merg să-l verifice, răspunse fata din pat.
Băiatul se băgă și el în sacul de dormit de pe jos.
-Allison, tu.....ești bine? Nu mi s-a părut că te-a afectat ce ai văzut acolo.
-Păi.....să zicem că am văzut lucruri și mai rele.
-Înțeleg..... răspunse Albus gânditor.Hei,am o întrebare, ce tot îmi stă pe limbă.
-Sigur. Întreabă.
-Cum ai deschis ușa așa repede, având în vedere cât m-am chinuit eu și Scorp.
-Păi.... hai să spunem că nu e prima oară când fac asta, răspunse fata.
-Deci ai mai făcut asta? întrebă brunetul.
-Albus, nimeni nu ți-a spus că misterele sunt sexy?glumi Allison.
Amândoi au râs, până ce Allison vorbi din nou.
-Oricum....voiam să-ți mulțumesc.
-Pentru ce? Nu trebuie să-mi mulțumești pentru insulte, e chiar o plăcere, glumi și Albus.
-Când Scorp ne-a speriat și eu mi-am scos bagheta.... tu... tu nu te-ai dat în spate ci....ai.... mă rog, te-ai așezat în fața mea......
-Allison, oi fi tu enervantă uneori, dar ești o persoană de treabă. Plus că azi m-ai ajutat. Și cumva.....cred că l-ai ajutat și pe Scorp.
-Mersi, Albus! zise fata.
-Nu e nevoie să îmi spui Albus. Al e de-ajuns! spuse băiatul zâmbind.
Cei doi adormiră instant. Și pentru prima oară, după multă vreme, Allison nu mai avu coșmaruri.
Încă visa creaturi întunecate și mesaje scrise cu sânge, fratele ei mort, demoni hrănindu-se din cadavrele celor cunoscuți, părinții ei fără fețe, dar, cu intenții diavolești. Dar....pentru prima oară, nu mai era singură. Într-adevăr, totul era întunecat în jurul ei. Dar două raze de lumină își făceau loc prin negură.
Cele două raze, se numeau Scorp si Al.

Heiiiii micii mei vrăjitori! Sper că v-a plăcut capitolul! Scuze că a întârziat, dar am avut școală și a fost o săptămână grea pentru mine.
Totuși, sper că v-a plăcut! Știu că nu se întâmplă vreo acțiune magnifică încă, dar vă promit că nu va întârzia prea mult nici ea.
Acum, o zi faină, orice moment ar fi când citiți asta!
Byeeee!