Vicontele Verenței Pierdute, Volumul I, Lumina lui Trodheim

VVP I - Capitolul III - Marţipan si cărţi de tarot (partea 2)

Atunci se trezi. Era transpirat tot. Se putea spune că se săturase să aibă vise ciudate şi vedenii, ȋn special când nu ȋnţelegea care le era rostul.

Boromir moţăia în hamacul său.

Nici nu se crăpase bine de ziuă.

Copilul ieşi afară şi simţi cum briza mării îi învioră faţa. Iubea acel sentiment, de parcă natura ȋl alinta. Două picioare se întindeau afară din căruţa lui Marţipan. Berbecul se uită chiorâş la băiat, molfăindu-şi bolând fânul. Iustinian se aşeză pe nisipul rece, aşteptând răsăritul. Ca în fiecare zi, soarele ieşi din mare mai strălucitor ca niciodată, amintindu-i băiatului de călătoria care se apropia. Se uită în larg şi reperă catargul unui vas Versian. Steagul vernil flutură vesel în bătaia vântului, înaintând spre portul AluvioVel. Iustinian oftă, încercând să-şi imagineze cum avea să fie dacă nu mai vedea marea în fiecare zi. Oare cât timp avea sa stea despărţit de unchiul său?

Boromir ieşi somnoros afară, trăgând după el săbiile de lemn.

-Azi repetăm tot ce te-am învăţat, veni el spre copil. Repetiţia e mama învăţăturii. Hai, să începem.

Toata dimineaţa se duelară, cu mişcări care mai de care mai speciale, repetând totodată nişte teorii şi învăţături convenţionale.

-În competiţie ştii că se foloseşte numai tipul Barcot de duel. În luptă ce se foloseşte?

-Tipul Madox, unde poţi să îţi ucizi adversarul.

-Cui aparţin Zburătorii?

-Patriei şi regelui său.

-Şi Luminatei, îl corectă Boromir.

-Şi Luminatei...

După dueluri, Iustinian exersă cum să tragă cu arcul cu săgeţi, probă la care nu era prea bun, deşi era expert în ochitul cu praştia. La amiază puştiul se aruncă epuizat în mare să se răcorească. După baie acesta observă că bătrânul scosese toate cărţile în mijlocul cabanei. Molfăind o pâine, copilul răspunse la zecile de întrebări pe care i le puse Boromir. Apoi vorbiră o oră numai în limba Melaneză, graiul celor din Imperiul Mezantin.

Când fură gata cu evaluarea, o luară spre sat împreună cu Marţipan ca să cumpere pâine. Pe toate uşile prăvăliilor, inclusiv pe a lui Haţeg, erau puse afişe cu titlul: „Evadare din Torun". Boromir şi Iustinian citiră intrigaţi.

În noaptea de 22 spre 23 iunie, anul curent, periculosul, violentul, nebunul criminal Vincenţiu Leopod a evadat în condiţii suspecte. Rugăm populaţia valahă să fie vigilentă şi să ajute întru-totul autorităţile de la Merna, Torun şi Unităţile Vel. Amintim că omul acesta este capabil de orice! Dorit mort sau viu!

Acest anunţ vă este oferit de Guvernul de la Merna sub directa supraveghere a

Şefului-de-Gardă-Suprem,

Titus Albumin

Ignorând faţa prostită a unchiului său, Iustinian începu să numere zilele de la adevărata evadare a lui Leopod. Un lucru ştia sigur: criminalul evadase înainte de ziua sa de naştere şi nu după. De ce minţea Guvernul de la Merna?

Cei trei intrară în brutărie urmaţi de un mascat solid. Haţeg stătea după tejghea cu Măcin. Aceştia schimbară priviri cu Boromir. Iustinian analiză mai degrabă mascatul.