Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)

Capitolul 19 Picnic.

- Ankita, te rog să te grăbești, vom întârzia, spuse David în telefon. Te aștept jos.

- Vin imediat, spuse ea în graba.

Își luă rucsacul, telefonul, hanoracul și ieși. Era ziua lui Bogdan. Trebuia să meargă să ia tortul și să ajungă pe malul lacului pentru a-l felicită pe sărbătorit. Urcă în mașină și după ce îl salută își puse centura apoi începu să îl examineze din priviri. Era îmbrăcat într-un tricou negru și o pereche de blugi negrii.

- Men in black!, observă ea chicotind.

El îi zâmbi și porni motorul mașinii. După o oprire la cofetărie, ajung în sfârșit la distracție. Mai lipsea doar Cristy, care anunțase că întârzie. Fetele începuse să întindă câteva pături pentru a se relaxa. Băieții pregăteau grătarul pentru a pune focul. Era o zi însorită și mult prea călduroasă pentru luna septembrie. Așa ca fiecare se bucura de frumoasa zi. Fetele începuse să discute despre un film nou pe care o parte dintre ele îl văzuse recent. Se simțeau minunat împreună așa cum făceau de fiecare dată. Ankita s-a ridicat de pe pătură și s-a alăturat grupului de băieți.

- Încă odată: la mulți ani, spuse ea lui Bogdan ca supraveghea focul.

- Mulțumesc!

Ankita se apropia zâmbind de David și îl întrebă la ureche dacă crede că tortul va rezista în mașină până la momentul potrivit.

- Va fi bine, spuse el, când este gata grătarul îl putem aduce.

Ea îi scutură tricoul îndepărtând scamele de pe el. Se simțea bine să fie alături de el.

- Îți place să ai grijă de mine?, o întrebă el privind-o cu admirație.

- Da, răspunse ea.

- ȘTRUMFIȚO!!! Se auzi glasul unui bărbat strigând din depărtare.

Ankita încremeni. Făcu ochii mari, iar surprinderea de pe fața ei era imensă. „Eduard?", spuse mai mult pentru sine. David o privea încurcat. Nu mai auzise pe nimeni să o strige cu acest apelativ. Ea se întoarse brusc și începu să alerge în direcția bărbatului.

- Edy!, strigă ea gâfâind în timp ce alerga.

David o privea amuzat cum aleargă. În fața ochilor lui o vedea acum pe Ankita cea copilăroasă și adora această parte a ei. Ochii lui se oprise și pe tipul în direcția căruia alerga acum iubita lui. Un tip nalt, probabil 1,85 metri, cu o constituție atletică și un corp bine lucrat. La cum arăta ar fi putut ușor să lucreze ca bodyguard sau în trupele speciale. Acesta se opri în loc și deschise brațele pentru a o cuprinde pe cea care alerga în direcția lui. Ajunsă la câțiva metri de el, ea face cale întoarsă alergând acum în direcția opusă.

- Ștrumfiță șmecheră, vino aici!, strigă el în urma ei.

- Prinde-mă dacă poți!, îi spuse ea zâmbind peste umăr.

- Să vezi ce pățești când te prind, spuse el pornind în goană după ea.

Nu îi trebui mult ca să o ajungă din urmă. O prinse cu un braț de mijloc făcând-o să se îndoaie în ca o păpușă din cârpe în brațul unui copil. El începu să o învârtă puternic.

- Oprește-te, strigă ea râzând, amețesc!

O mai învârti de două ori și o lasă jos asigurându-se că nu cade. O întoarse spre el și trăgând-o aproape începu să îi ciufulească părul.