Capitolul 11 Balul de caritate.

1.4K 97 3
                                    



- Alo?

- Bună Ankita!

- David? Bună, întrebam cine are tupeul să îmi întrerupă muzica, spuse Ankita în spirit de glumă.

- Dar unde eşti? Ce se aude?

- Oh, sunt în parc cu bicicleta şi probabil vântul şuieră în microfon. Stai o clipă să mă opresc. Spune acum.

- Pe bicicleta, pe frigul asta?

- Stai liniştit sunt bine îmbrăcată. Aveam nevoie de o relaxare după o zi grea de muncă.

Relaţia dintre cei doi se schimbase de la ziua ei. Distanţa se diminuase, deşi nu aşa de mult pe cât şi-ar fi dorit el. Discutau ca nişte amici atunci când se întâlneau lucru care îi bucura şi pe restul membri a grupului.

- Ankita, am sunat să îţi aduc aminte că ai de împlinit o poruncă. Balul de caritate, îţi mai aminteşti?

- Oh, uitasem.

- Vii?

- Sigur. Unde şi când?

- Pe 24 la ora 3, dar trebuie să plecăm din oraş pe la 1:30.

- Bine.

- Numai că am o problemă.

- Care?

- Nu ştiu cui i-a venit neinspirata idee a dress cod-ului. Trebuie să fim îmbrăcaţi în haine care să reprezine o anumită ţară. Şi chiar nu am chef să mă îmbrac în ciudăţenii sau iţari din porturile naţionale ale tărilor. Nu e genul meu.

- Uite cum facem: încerc eu să găsesc o soluţie care să te avantajeze şi te anunţ. Acum trebuie să închid. Pa!

- Aştept soluţia ta. Să ai o zi bună!

Era ajunul crăciunului ora 1:20. David a ajunse în faţa blocului în care locuia Ankita. În mintea lui încerca să găsească un răspuns. A primit de la ea un sms în care îi spunea să îmbrace o cămaşă de anumită nuanţă roşie şi un costum negru clasic. Cum se va integra el în dress cod-ul serii? Chiar nu înţelegea.

Urcă scările şi sună la uşa apartamentului în care locuia ea. Îi deschise Maria, colega ei de apartament, şi îl examină din cap până în picioare. Zici că era scos din reviste. Părul şi ochii lui negri în contrast cu pielea-i albă şi cămaşa roşie formau o imagine foarte frumoasă.

- David e aici!, strigă aceasta prietenei sale.

- Vin imediat!, se auzi vocea Ankitei. Numai o clipă să îmi iau telefonul, puse apropiindu-se cu paşi grăbiţi de uşa de la intrare.

David încremenise. O privea de sus până jos, apoi de jos în sus. Arăta superb şi îl lăsase fără cuvinte. Acum înţelegea de ce primise indicaţia de a se îmbrăca aşa. Ea era într-un sari (rochie specific indiană) negru cu imprimeuri florale roşii. Fusta specifică era fixată pe talie lăsându-i descoperit mijlocul. Partea de sus a vestimentaţiei era nuanţa de roşu cu imprimeuri negre asemenea cămăşii lui. Voalul (dupatta) îi era prins la mijloc din partea stângă şi lăsat să curgă pe umărul drept acoperindu-i frumos mare parte din decolteu. Cu un machiaj profesinal şi cu părul în bucle lăsat pe spate. Arăta minunat!

 Arăta minunat!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dragoste fără sfârșit! (Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum