Trei metri deasupra cerului - Federico Moccia

Capitolul 27

La intrarea în școală fetele pălăvrăgesc vesele așteptând sunetul clopoțelului. Babi și Daniela coboară din mașină și-și iau rămas-bun de la tatăl lor. Mercedesul se îndepărtează printre mașinile din piazza Euclide. Un grup de fete aleargă spre ele.

‒ Babi, e adevărat că aseară te-ai dus la florărie și ai fost romaniță?

‒ E adevărat că ai fugit urmărită de poliție?

‒ Un polițist te-a apucat de păr, Step l-a trântit la pământ și ați fugit cu motocicleta lui?

‒ E adevărat că au murit două persoane?

Daniela ascultă năucită. Vespa n-a fost sacrificată în zadar. Aceasta înseamnă glorie. Babi nu-și crede urechilor. De unde au aflat despre toate? Nu chiar despre toate. Povestea cu bălegarul, din fericire, a rămas un secret. Sunetul clopoțelului o salvează. În timp ce urcă scările răspunde la întrebările câtorva colege nu prea simpatice. Ce-a fost a fost. Ziua aceea a făcut-o celebră. Daniela îi urează un afectuos:

‒ Ciao, Babi, ne vedem la recreație.

De necrezut. De când merg la școală împreună nu i-a mai spus-o niciodată. O vede pe Daniela îndepărtându-se înconjurată de câteva prietene. Din toate părțile îi pun mii de întrebări. Până și ea se bucură de momentul ei de celebritate. Ar fi corect să-i întoarcă ghetele. Numai de n-ar povesti despre bălegar.

Un tânăr preot de la parohia din vecinătate stă așezat la catedră. E prima oră, cea de religie. Distracția preferată a tuturor e de a-l pune în dificultate cu întrebări despre sex și raporturi preconjugale. Povestesc dezinhibate exemple și fapte concrete care li s-au întâmplat unor prietene imaginare care, în realitate, erau ele însele. Practic acea oră de religie s-a transformat într-o adevărată lecție de educație sexuală, unica disciplină la care ar fi luat toate numai note excelente.

Preotul se străduie să se eschiveze de la o întrebare despre viața lui privată dinainte de preoție. Deschide Biblia, tăindu-le astfel interesul creat în jurul păcatelor sale improbabile. Babi răsfoiește  agenda. Următoarea lecție e greaca.

Doamna Giacci le va chema la răspuns. Se termină ultimul trimestru înaintea examenelor de absolvire. Când va fi clar la ce obiecte vor avea examene, nu se vor mai face interogări. Verifică însemnările pe care și le face. Vor mai fi întrebate trei fete pentru a încheia cercul. Cine-s norocoasele? Babi le citește numele. Din nou Festa. Sărmănica. Nu-i merge săptămâna asta. Babi se întoarce spre ea. Stă cu obrajii în palmă și se uită înainte. Babi o strigă în șoaptă. Silvia o aude.

‒ Ce-i?

‒ Azi Giacci te întreabă la greacă.

‒ Știu.

Silvia schițează un zâmbet și-i face semn spre cartea pe care a sprijinit-o de spatele colegei din față. E gramatica greacă.

‒ Repet.

Babi îi zâmbește. La ce i-ar servi? Mai bine ar urmări lecția de religie. Doar un miracol ar mai putea-o salva. Sună clopoțelul. Tânărul preot pleacă. Duce cu el o valijoară întunecată de piele și ultimele îndoieli. Mersul lui e cea mai sinceră mărturie. Dacă în tinerețe a făcut păcate, ele, fetele în general, n-au fost de vină.

‒ Salut, Babi!

‒ Pallina, ce faci?

Pallina își pune geanta cu cărți pe banca lui Babi.

‒ Bine, dar cu un litru de sânge mai puțin!

‒ Și cum a fost?

Pallina își suflecă mâneca de la cămașa albastră arătându-i brațul palid.