Let's Pretend [Harry Styles/Marcel] - Romana

Capitolul 31.

Ascultaţi melodia cât timp citiţi.

Sunteţi pregătiţi pentru nişte momente Hade? :)

****

Kade’s POV.

Peste trei săptămâni.

18 Noiembrie, 2013.

A trecut o lună şi jumătate de când eu cu Harry suntem împreună, dar sincer, acum nu mai simt asta. De câteva zile se comportă ciudat, îmi ignoră telefoanele, chiar nu ştiu de ce, dar ştiu că ascunde ceva. Am încercat să îl fac să se deschidă faţă de mine, dar de fiecare dată când îl întreb de Marcel, el schimbă imediat subiectul, la fel s-a întâmplat cu Marcel, care m-a evitat.

Mă enervează că Harry nu are încredere în mine, ce fel de relaţie este aia în care ai secrete? Am decis să nu spun nimănui, dacă Harry îmi va mărturisi secretul lui, pentru că, ei bine... îl iubesc şi nu cred că aş fi în stare să îl rănesc aşa, dar chiar vreau să ştiu.

Plănuisem să îl întreb pe Marcel azi la şcoală, dar ne-au anunţat de dimineaţă că şcoala este închisă azi, defapt toată săptămâna pentru că o furtună uriaşă de zăpadă ne va lovi oraşul. Deci am stat toată ziua în pat şi am căutat ceva în frigider să mănânc, dar nu am găsit nimic şi sunt prea leneşă să îmi gătesc ceva.

Am simţit nişze buze calde pe obrazul meu şi m-am întors, dând peste privirea arogantă a iubitului meu.

-Harry? am zâmbit, nu l-am văzut de două zile, din nou- se comportă ciudat.

-Hei, iubire, a murmurat, aplecându-se în faţă şi lipindu-şi buzele de ale mele. Mi-a fost dor de tine.

M-am depărtat de el şi l-am privit.

-Cum ai ajuns aici? Şi dacă nu îţi aminteşti- tu m-ai ignorat.

Harry şi-a dat ochii peste cap şi s-a întors cu spatele la mine. Mă omoară faptul că nu ştiu ce se petrece cu el. Eu doar... îmi lipseşte şi vreau să se comporte normal cu mine.

-Chiar trebuie să închizi ferestrele. Şi... am fost ocupat, bine...

-Într-atât de ocupat să uiţi că ai o iubită, am mormăit şi el s-a întors. Ochii lui au ajuns în ai mei şi mai aveam un pic şi cădeam din picioare. Avea atât de multă emoţie în ei, jur că dacă m-a înşelat sau ceva asemănător eu voi... nici măcar nu ştiu ce voi face.

Mâinile lui s-au înconjurat în jurul meu şi m-a tras la pieptul lui, faţa mea fiin acum pe pieptul lui cald.

-Şti că asta este imposibil, mi-a şoptit în păr. Îmi este greu să nu mă gândesc la tine, deci cum crezi că aş putea uita de tine.

Şi acum vin fluturaşii.

-Asta este atât de siropos..., am chicotit, am uitat complet despre ce ne certam.

Harry ne-a depărtat şi amuzamentul se putea citi pe faţa lui, buzele lui s-au curbat într-un rânjet şi ochii lui stăluceau.

-Ei bine, cred că asta va suna şi mai siropos.

-Ce?

-Te iubesc, a zâmbit el, înaite ca eu să îi răspund, buzele lui se mişcau peste ale mele.

Dumnezeule cât mi-a lipsit asta... Dar... trebuie să ştiu.

Când, într-un final ne-am depărtat, m-am uitat la el bosumflată. Ştia că mă comport ciudat, l-a întrebat de asta de multe zile.

-Spune-mi, l-am rugat.

Mâinile lui le masau pe ale mele.

-Nu pot.

-De ce?

-O voi face... În curând, îţi promit, eu doar... am nevoie de timp.

Ştiu de ce. Nu vrea să îi aflu viaţa secretă. Cu toate astea Rachel i-o ştie. Nu mă puteam abţine să nu simt acel seniment de gelozie pe interior. Mă omora de fiecare dată când îl vedeam în jurul ei, dar ce pot face. Ea este probabil singura care îi ştie secretul... Poate ea este scăparea lui.

Exact de asta trebuie să aflu.

-Bine, am spus. Am trecut pe lângă el şi am întrat în sufragerie. Canapeaua era rece şi televizorul nu fusese folosit de multă vreme. Dar trebuie să mă relaxez şi să îmi iau gândul de la Harry. Singurul lucru interesant la televizor era „Paranormal Witness”.

Harry a venit şi s-a aşezat lângă mine şi amândoi am rămas tăcuţi, până când m-a ciupit uşor de obraz, iar eu m-am întors spre el.

-Eşti supărată pe mine? m-a întrebat, ţuguindu-şi buzele.

-Nu, am răspuns scurt.

-Minciuni, mâna lui a prins-o pe a mea şi m-a întors să fiu cu faţa spre el.

I-am prins mâna şi i-am dat-o de pe a mea, încruntându-mă la el.

-Nu sunt supărată, termină, am mârâit, ridicându-mă, dar el m-a prins rapid de mâna şi m-a făcut să cad, dar nu pe canapea, ci în braţele lui.

Ochii mi s-au mărit când am realizat cât de aproape ne erau feţele, normal că ne-am sărutat, dar mereu a fost spontan, niciodată nu ne-am apropiat atât de tare.... Îi puteam vedea ochii clar în acest moment, erau pătrunzători- prea pătrunzători. Cu siguranţă, motivul pentru care sunt aşa, este secretul lui... Trebuie să fie ceva în spatele lor, ce îl face să sufere.

Totuşi, inima a început să bată mai tare când ochii mi-au căzut pe buzele lui roz, care erau la câţiva milimetri depărtare de ale mele. Eram pe puncut să mă aplec şi să îmi lipesc buzele de ale lui, dar într-o mişcare scurtă şi-a lipit buzele de ale mele, încolăcindu-şi mâna în jurul meu, în aşa fel încât eram mai aproape de el. Când limba lui mi-a intrat în gură, el a căzut pe canapea, el stătea pe spate.

Nu ştiam unde va duce asta, dar sunt sigură că nu vreau să opresc asta.

Mâinile lui s-au mutat pe obrajii mei, intensificând sărutul şi  când ne-am depărtat, buzele lui au ajuns pe gâtul meu, în timp ce mâinile lui au început să tragă uşor de marginile tricoului meu, dându-mi-l jos. Am simţit cava tare, presându-se de mine, dar şi-a lipit buzele de ale mele, înainte ca eu să pot protesta. Doamne, m-aş putea pierde în săruturile lui. Mi-am încâlcit o mână în părul său, în timp ce cu cealaltă i-am ridicat  de tricou, astfel încât trunchiurile nostre goale, se atingeau, dar când materialul lui a ajuns în capul său, mi-a început telefonul să sune.

Şi amândoi ne-a întors capetele spre numele de pe ecran

INCOMING CALL

Zayn <3

 

Rahat, am uitat să îi schimb numele din telefon. Dar nu asta era problema. Problema era că, în acest moment telefonul îl aveam pe profilul nu deranjaţi, deci telefonul se va duce direct la căsuţa vocală, care se va auzi în trei secunde.

Hei Kade, aici Zayn. Chiar trebuie să vorbesc cu tine, ştiu că ai spus că eşti cu ăla, care era numele lui? Oh, da, Harold, dar este foarte important să ne vedem. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar Kade... Kade, cred că m-am îndrăgostit de tine. Trebuie să ştii tot adevărul, înainte să fac orice mişcare. Ştiu că îl ai pe Harlod, dar nu îmi mai pot stăpâni sentimentele. Liam mi-a spus să te las în pace, dar despre asta trebuie să vorbim, mărturisirea lui Liam...  Mi-a spus că ţi-a zis că am un secret şi trebuie să ţi-l spun înainte să trec peste. Ugh, mai am doar treizeci de secunde rămase, dar sună-mă. Te rog, îmi este dor de tine, iubire. Sună-mă.

Din privirea lui Harry, îmi puteam da seama că sunt  m o a r t ă.

***

Capitol nou, fetelor. :3

Ce credeţi? Vă aştept părerile, sunt importante. :)

Următoarea parte marţi. :3